Este greu de imaginat un sistem de sănătate mai prost decât cel din România de azi (exod al medicilor prost plătiţi, spitale care se închid din lipsă de fonduri, servicii insuficiente, calitate slabă,…). Politicienii, singurii care pot schimba ceva, preferă să se trateze în străinătate decât să încerce să împingă reformele necesare.

Situaţia pare a fi însă pe cale de a se schimba. Cel puţin dacă luăm în calcul faptul că Ministerul Sănătăţii a anunţat o posibilă reformă a sistemului de sănătate bazată pe idea de privatizare a asigurărilor medicale. Astfel, ce ni se propune este înlocuirea unui sistem de sănătate aproape complet etatizat cu alt sistem, doar parţial etatizat. Un plan ce lucrează prin urmare doar cu jumătăţi de măsură, lipsindu-i curajul de a propune o liberalizare adevărată.

Cât de mult va conta în continuare statul în acest nou sistem şi care va fi noua structură de stimulente care va reieşi din el sunt întrebările la care vom încerca să răspundem mai jos. Din proiect, aflăm că noul sistem va avea la bază următoarele caracteristici:

(1) Existenţa unor case private de asigurări de sănătate (asiguratori privaţi care oferă pachete de asigurare de sănătate plătite de la stat)

(2) Obligativitatea contribuabilului de a alege una dintre casele de asigurare de sănătate

(3) Obligativitatea casei de asigurare de a asigura pe oricine o alege

(4) Limitare artificială a concurenţei pe piaţa caselor de asigurare de sănătate prin cerinţa legală de a avea minim 1 milion de asiguraţi ceea ce se traduce printr-un număr maxim de 22 de case de asigurare de sănătate posibile la orice moment în timp

(5) Un plafon maxim de 300 de euro viraţi pentru fiecare asigurat de către stat

(6) Un pachet de servicii de bază obligatoriu oferit de casele de asigurare

Prizonieri sistemului de sănătate

Actorii care se p