”Fereastra serviciilor secrete – România în jocul strategiilor globale”… Volumul cu acest titlu şi care-i aparţine generalului de brigadă SRI (rz.) Aurel I. Rogojan, va fi lansat azi, începând cu ora 16.00, la Hotelul ”Grand” din Târgu-Mureş. Un ambient de excepţie, pe măsura cărţii, desigur. Volumul menţionat aparţine unui autor prolific şi care are în urmă o bogată expertiză în domeniul informaţiilor şi contraspionajului, un om care-şi asumă cu mult curaj şi răspundere afirmaţiile făcute în cuprinsul lui.
Moartea lui Ceauşescu şi moartea lui Gadaffi. Există vreo asemănare?
Prezenţă activă şi (prea) insistentă după 1989 pe micul ecran, Petre Mihai Băcanu s-a cufundat acum într-un anonimat aproape total. Unul impus sau autoimpus? Oricum, nu prea mai contează pentru că el şi-a jucat rolul atunci când a trebuit. ”În ianuarie 1989, scrie Aurel Rogojan în cartea sa, Departamentul Securităţii Statului a demantelat reţeaua perestroikistă condusă de ziaristul Petre Mihai Băcanu, sub patronajul lui Victor Volodin (oficial, corespondent al agenţiei de presă Novosti la Bucureşti)… Volodin i-a promis lui Petre Mihai Băcanu sprijin, protecţie şi garanţii din partea tovarăşului Gorbaciov, cu condiţia însă ca Băcanu să-şi demonstreze seriozitatea intenţiilor… Reţeaua lui Volodin este însă prinsă în flagrant, arestată şi cercetată… Din informaţii inedite până acum, acapararea pieţei media interne (după 1989 – n.m.) de către trustul său de presă, Societatea R – pe unde au trecut şi doi directori ai serviciilor naţionale de informaţii – a fost posibilă ca urmare a…” Recent, când a murit Gadaffi, mi-am pus problema: a murit pentru că a fost un dictator sinistru, aşa cum îl zugrăvea Occidentul – acelaşi Occident care până mai ieri îi era prieten şi îl curta – sau pentru că a avut îndrăzneala să viseze la o uniune africană cu o bancă proprie? Acest fapt a sfidat,
