Steaua a fost mai bună şi a câştigat meritat un derby în principal datorită formei lui Rusescu, dar şi a inspiraţiei lui Ilie Stan.

Ştiu. E previzibil. În seara ajunului a ceea ce de mici numim Moş Niculae, să scrii cronica unui derby, brodând pe o sărbătoare ce în epoca facebook-ului presupune mai degrabă Ipad-uri în cizme. Cu atât mai mult cu cât scorul a fost deschis de... Marius Niculae.

Povestea noastră este cu câte 11 perechi de ghete. La ora confruntării, Dinamo era copilul cu comportament ireproşabil. Acasă, pentru că Europa l-a exmatriculat fără regrete. Sârguincios ca Munteanu, ambiţios ca Dănciulescu, fidel ca Marius. Disciplinat, organizat, neaşteptat de organizat, mai ales pe faza de apărare, şi spre deosebire de alţi ani neobişnuit de liniştit. Poate şi datorită autoexilului "sănătos" la care s-a supus Cristi Borcea. Steaua e mai degrabă zvăpăiată. Cu o ţinută neîngrijită, alternând ieşirile marca fraţii Costea cu sclipirile unui Tănase sau dorinţei de autodepăşire caracteristice lui Rusescu.

Dinamo a fost Dinamo doar 20 de minute

E seara confruntării directe şi nimeni nu mai ţine cont de cine şi cât a fost de cuminte. Acum depinde numai de ei şi nu trebuie să aştepte să vină cineva să le bage în ghete. Trebuie să îşi ia singuri.

Letalii Dănciulescu şi Niculae confiscă începutul de meci, iar ultimul nu ratează de la 11 metri ocazia de a înscrie în poarta rivalilor. Un penalty dictat destul de uşor de Balaj pentru că mingea i-a lovit mâna lui Iliev, concentrat la duelul aerian cu "Săgeată". Numai de asta nu avea nevoie Steaua. Consideraţii de chibiţi... Rusescu nu acuză şocul şi îşi bagă echipa în meci cu un şut hoţ de la distanţă care îl surprinde nu numai pe Bălgrădean, ci tot stadionul. La 1-1, meciul redevine echilibrat, iar finalul reprizei îi găseşte pe stelişti campaţi în careul dinamovist.

@N_