În primul dintre cele două articole care îi sunt dedicate în acest serial, Alexandru Mironov se răfuieşte cu ziaristul Michel Castex şi povesteşte ce i-a spus lui Ion Iliescu pe 21 decembrie 1989. Alexandru Mironov lucrează la revista „Ştiinţă şi Tehnică", în aceeaşi clădire cu noi, la doar un etaj distanţă. Trece pe culoare, la braţ cu o servietă serioasă, rezistentă, din acelea purtate în filmele lui Hitchcock.

Alexandru Mironov este şi el un emanat al Revoluţiei. Pe 21 decembrie 1989 l-a vizitat pe Ion Iliescu la Editura Tehnică şi i-a spus aşa: „Daţi-mi voie să vă doresc tot ce ne dorim amândoi acum". A doua zi, Alexandru Mironov a coordonat Revoluţia de la Radio. Spune că şi-a riscat viaţa şi că la „aproximativ ora 12.00" el şi colegii Mircea Munteanu, Carol Mălinescu, Lică Pavel au lepădat „pielea groasă de laşi", că el Alexandru Mironov, în fruntea lor, a înfruntat ţevile armelor soldaţilor care păzeau Radioul, soldaţi care au părăsit postul după aceste cuvinte: „Sunt tată de copii ca voi, scriu cărţi pentru copii ca voi, nu vreau să muriţi, plecaţi de aici, mii de oameni vor ataca Radioul...".

Alexandru Mironov a vorbit ţării de la microfonul Radioului şi e sigur că, spre deosebire de ororile care s-au propagat la Televiziune, el a fost mult mai echilibrat, că nu a spus pe post enormităţi neverificate, că nu a contribuit în niciun fel la baia de sânge în care s-a înecat România după fuga dictatorilor. „Adevărul" detaliază mâine revoluţia de la Radio. Primiţi această explicaţie: „Eu am încercat să liniştesc poporul, nu să inflamez. La Televiziune a fost altfel...Televizorul te face să joci teatru, mulţi au sărit în faţă, ca să-şi spele păcatele. Pe Brateş l-a luat valul. El avea multe păcate pentru douăzeci de ani de..., dar atunci a fost sincer; aşa a crezut el că e bine".

Publicăm astăzi, înainte de interviul cu Alexandru Mironov, la 22 de