Cazul Jean Monnet ar putea deveni o piatra de incercare pentru reforma lui Daniel Funeriu. Este o mostra ideala pentru a ne convinge ce sanse are, dincolo de intentii bune, acest demers reformist.
Avem asadar un liceu de elita al Capitalei, rezervat prin traditie si asezare copiilor din familii foarte bogate si puternice. Familii pentru care, in general, rasfatul odraslelor este mai presus de imperativul educarii acestora. Caci ce le mai trebuie educatie, daca stau deja pe un munte de bani facuti de prea multe ori prin mijloace care nu au nimic in comun cu educatia, ba dimpotiva, as zice.
Ca Jean Monnet era recunoscut ca liceu de "fitze" era, pana la urma, o chestiune suportabila. Liceul s-a dovedit insa o sursa de infectie, un mini bordel, o scoala scapata de sub control unde erau posibile si nesanctionate orice nereguli. Dupa scandalul presupusului viol comis de profesorul de sport, au iesit la iveala tot felul de istorii sordide despre relatii total nepotrivite dintre eleve si dascali, despre eleve care pozeaza in Playboy, despre colectii impresionante de absente pe care nimeni nu le vede, despre furturi si alte asemeena grozavii la care conducerea liceului a ramas impasibila. De ce? Teoretic exista doua explicatii: fie din coruptie, fie de frica parintilor ultapotenti.
Cu o oarecare intarziere, ministrul Educatiei a luat doua decizii salutare - a demis conducerea liceului si l-a pus sub monitorizarea inspectorilor vreme de un an. Sincer, nu vad de ce nu a fost demis si inspectorul general al Capitalei. Masura luata este ca o incizie in buboi, dar pana la vindecarea infectiei e cale lunga si acest demers terapeutic ar trebui sa fie treaba noii conduceri.
Mai precis, Daniel Funeriu ar trebui sa gaseasca pentru acest liceu o conducere "fara mama si fara tata", de o intransigenta precum otelul si o determinare pe masura