Greu de învins sila de a relata evenimentul produs de TVR Internaţional şi preluat în direct de TVR 1 pe 2 decembrie, sâmbătă seara. Două ore de gunoi politic ambalat pompos în Gala premiilor TVR Internaţional, „un eveniment“ realizat în coproducţie cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), din subordinea premierului Boc.
De altfel, DRP a pus şi banul jos, 20.000 de lei, pentru a contribui la punerea în operă a unei mizerii greu de egalat în tot trecutul sulfuros al TVR. Au fost închinate imnuri de slavă mai tuturor şefilor din PDL şi celor care îi susţin, punctul culminant fiind atins de „recompensarea“, pentru „excelenţă“, la propunerea DRP, condus de un anume Eugen Tomac, şi el un şef prin PDL, a doi inşi: William Brânză şi Riceard Badea (unde eşti tu, Caragiale?!), ambii cu nemaipomenite merite în diaspora, din partea, evident, a PDL. Prezentarea numitului Brânză (care la viaţa lui a fost un vajnic PRM-ist sărit la ţanc dintr-o barcă în alta) l-ar fi făcut să crape de invidie şi pe Ceaşcă: „Dacă-l raportez pe fostul liceean pe care l-am cunoscut în urmă cu mulţi ani la concursurile literare de dramaturgie la omul politic de astăzi, am sentimentul unei plinătăţi şi combustii interioare a devenirii.
Pribeag el însuşi în căutare de alte identităţi, a experimentat asprimea departelui, singurătatea din afara României, tăind cu ascuţişul propriei minţi ani de muncă“. Brânză ar fi „liantul şi motorul românilor din străinătate, intervenind în toate momentele de criză ale specificităţii lor, restabilindu-le onoarea, ştergându-le lacrima, aducându-le aproape umărul personal, iniţiative legislative“. Comparat cu Marin Sorescu şi, ei, da, cu Mircea Eliade, Brânză a fost decretat constructorul „pletorei termenului românotecă“.
La ce s-or fi gândind şefii PDL când aruncă în televizor asemenea orduri? Că, probabil, după un asemenea show, o
