Ante Scriptum
În urmă cu circa 3 ani, când Leon Volovici împlinea 70 de ani, mai mulţi prieteni ai săi ne-am hotărât să-i oferim o carte într-un singur exemplar, cu texte scrise către sau despre el. Frumos editată şi legată, cartea i-a fost înmânată sărbătoritului la Ierusalim, de ziua lui, pe 10 august 2008. Redau mai jos câteva fragmente din textul pe care i l-am scris cu acel prilej, cu gândul că tonul sărbătoresc al epistolei îl va însoţi în lunga călătorie în lumea de dincolo. (ANDREI OIŞTEANU)
Dragă Leon,
Ne-am cunoscut la Ierusalim, prin ianuarie 1993 (la prima mea călătorie în Israel), şi mi-ai transmis atunci felicitări din partea ta şi a lui Moshe Idel pentru un articol despre I.P. Culianu. Ulterior, am devenit buni prieteni şi la rândul meu ţi-am apreciat întotdeauna studiile şi articolele.
Oferindu-mi sfatul tău înţelept ori de câte ori am apelat la tine, ai fost (şi eşti) pentru mine mai mult decât un prieten: un fel de „rabin din Buhuşi“. Ai unele virtuţi care te recomandă pentru acest rol. Pe lângă faptul că te percep ceva mai înţelept ca mine, eşti şi ceva mai în vârstă ca mine (cu exact zece ani) şi, locuind la Ierusalim, eşti ceva mai aproape de Dumnezeu ca mine.
De asemenea, îţi voi fi mereu recunoscător pentru că la îndemnul tău am aprofundat studiul care a devenit cea mai importantă carte a mea de până acum: Imaginea evreului în cultura română. Ai insistat să-mi extind cercetarea împotriva rezervelor mele. Rezerve nu atât faţă de potenţialul subiectului, cât faţă de capacitatea mea de a-l acoperi şi a-l trata adecvat.
Să ai o viaţă cât mai lungă şi, ca şi până acum, plină de creativitate şi înţelepciune. Îţi doresc sănătate, bucurii şi pace (la Ierusalim acest cuvânt are o semnificaţie aparte) împreună cu minunata ta familie, soţia ta Hanna şi copiii voştri, Ania şi Mark.
Cu drag şi prietenie, @N_
