Publicăm cîteva materiale despre freamătul Europei de azi. Că România pare prinsă într-o amorţeală plină de morţi tragice ale patronilor de restaurante cu mici şi demiteri la un liceu de fiţe în capitală. Mulţumim, Presseurop.eu. Şi o invitaţie pentru voi să mai strîngem şi alte materiale utile pentru cei cărora le mai pasă de ce se întîmplă la Vest.
Un material din Les Echos despre germanofobii mai vechi: Pe hârtie: noua ordine.
Propunerile germane pentru mai multă disciplină în zona euro nu sunt foarte comestibile în Franţa. Mai multe comentarii germanofobe dezvăluie o realitate incontestabilă: francezii ţin la Europa, dar cu condiţia ca aceasta să fie franceză, constată Dominique Seu.
În săptămâna aceasta, care se va încheia cu summitul UE din 9 decembrie, relaţia dintre Franţa şi Germania va fi din nou cheia unei eventuale portiţe de ieşire din criză. În acest domeniu, greşelile trebuie să fie recunoscute şi corectate, şi trebuie evitată o eroare de optică.
Greşeala, grea, este cea a tuturor vocilor germanofobe care au fost auzite înainte de week-end. “Europa la pas de marş” (Marine Le Pen) [preşedintele Frontului Naţional, partid de extremă-dreapta francez]; “Politica Dnei Merkel ‘à la Bismarck’” (Arnaud Montebourg ) [deputat socialist, el a fost al treilea candidat în top la primarele socialiste]; Nicolas Sarkozy este “Daladier la München” (Jean-Marie Le Guen) [deputat socialist], ceea ce înseamnă a o compara pe cancelar cu Hitler; “capitulare” (Martine Aubry) [prim-secretar al Partidului Socialist]… Aceste cuvinte pot “trezi vechii demoni” pentru a relua titlul excelentei noi cărţi a economistului Jean Pisani-Ferry[Le réveil des demons, editura Fayard, Trezirea demonilor, nu încă tradusă în limba română]
Respingerea acestor practici de ţap ispăşitor care insultă istoria nu înseamnă că marele nostru partener nu trebuie criticat: î
