În urmă cu mai bine de un deceniu, spre sfîrşitul lunii noiembrie, mă aflam în Statele Unite. Spre deosebire de România din acea perioadă, peste Ocean începuse deja în magazine promovarea sărbătorilor de Crăciun. Mărfurile de profil, aranjamentele specifice şi muzica de sărbători îi duceau pe clienţii în vizită prin magazinele mai mari sau mai mici direct într-un soi de transă a cumpărăturilor. Am cumpărat cîteva nimicuri de sărbători. Printre altele, o cravată haioasă cu un Moş Crăciun imprimat şi care, prin apăsarea discretă a unui mic mecanism încorporat, începea să cînte o celebră melodie de sărbători. Mai mult ca sigur că în România (chiar şi de sărbători) nici prin cap nu mi-ar fi trecut să cumpăr aşa ceva. Şi totuşi, în America, în acea atmosferă care avea puţin din vraja sărbătorilor şi, evident, puţin kitsch, am cheltuit cîţiva dolari pe cravata cu Moş Crăciun. În cele din urmă, soarta ei a fost, însă, destul de crudă. Mai întîi a făcut o mică senzaţie în rîndul colegilor de redacţie la petrecerea de Crăciun, acolo unde a cîntat non-stop, iar apoi, cînd bateria micului mecanism a clacat, cravata cîntătoare a ajuns să zacă uitată într-un sertar din şifonier.

Sărbătorile de iarnă aduc, fără îndoială, în rîndul consumatorilor, un soi de „exuberanţă iraţională“. Termenul este deja consacrat de evoluţia post-criză a economiei mondiale. Adică, ignorînd criza, mulţi români se vor repezi să cheltuiască sume considerabile în luna decembrie. Am văzut deja fenomenul chiar în această vară. Atunci, românii au luat cu asalt litoralul. De altfel, sărbătorile au deja o avanpremieră. Cîteva magazine, online sau fizice, au exersat anul acesta, şi în România, aşa-numita „vinere neagră“. În ultima vineri din luna noiembrie magazinele fac reduceri substanţiale, iar în SUA „vinerea neagră“ creează o adevărată isterie în rîndul consumatorilor. În România, începutul este