Alegerile din Rusia, de duminica, au fost castigate exact asa cum prevedeau prognozele, iar tot atat de sigur putem previziona succesul lui Vladimir Putin la alegerile prezidentiale din martie 2012. Cu alte cuvinte, se simte sindromul Brejnev in Rusia lui Putin?

Sub acest titlu, un articol publicat in Project Syndicate de catre diplomatul francez Pierre Buhler comenteaza conditia Rusiei, semnaland o oarecare estompare a entuziasmului cu care alegatorii au rasfatat puterea lui Putin, pe parcursul a mai bine de un deceniu.

Criza n-a ajuns la Kremlin

Rusia are avantajul ca, fata de Europa, inglodata in incalcitele datorii suverane, si fata de SUA, ai caror lideri nu se pun de acord cu privire la modul de abordare a deficitului, tara lui Putin se prezinta cu acelasi echilibru aparent, cu care s-a obisnuit inca din timpul lui Brejnev.

Actuala evolutie a societatii, axata pe interese acerbe si pe circulatia capitalului, n-a clintit deloc stabilitatea politica, tocmai potrivita sa serveasca speculatiile economice la nevoie, pentru ca, si ele, s-o serveasca pe ea, in caz de stramtoare.

In asemenea conditii, Rusia se dovedeste destul de stapana pe propria situatie, ca sa nu se lase contaminata de incurcaturile euroatlantice.

Cresterea medie anuala de 7% marcata pe timpul mandatelor lui Putin a permis nu numai restituirea datoriilor, dar si acumularea unor rezerve valutare de 600 de miliarde de dolari, demonstrand lumii ca furtuna provocata in 2008 de criza financiara din Occident nu face valuri pana la zidul Kremlinului.

O crestere ideala: 4%

Intre dramatica scadere economica a Occidentului si cresterea nechibzuita a unor tari emergente, ca India sau China, Rusia se plaseaza la mijloc, adica pe locul ideal: FMI prevede, pentru Rusia, o crestere de 4%, atat in 2011, cat si in anii urm