Nicio diferenta. Daca astazi PDL propune ca la macelarie sa se vanda numai pui organici, iar USL se opune, peste un sfert de ceas domnii Victor Ponta si Crin Antonescu vor cere sa nu mai prinda picior de chimicale in tartite, iar Boc le va tranti initiativa in nas.
Asa si cu reducerea numarului de parlamentari. Daca cineva nu nastea geniala gaselnita de a-i lipi de trup ideea de a-i aduce pe romani la urne ca sa-i tunda pe parlamentari, Traian Basescu nu iesea presedinte, cu toata vizita lui Mircea Geoana la bai la SOV.
A veni acum si a spune ca in proiectul lui Igas-Pristanda nu a fost cuprinsa si reducerea numarului de alesi, pentru ca modificarea va fi operata la anul, odata cu revizuirea Constitutiei, este cea mai mare palma administrata corpului electoral, redus, dintr-o data, la un obraz urias atasat de partea dorsala, unde creierul e mai departe decat tubul digestiv.
Ce diferenta este atunci intre proiectul suspendarii presedintelui si revizuirea Legii fundamentale, cand initiatorii stiu foarte bine ca nici pentru una, nici pentru cealalta nu exista majoritatea necesara? Exista vreo alta ratiune decat considerentul politicianist?
Desigur ca si in varianta in care Puterea ar veni acum cu o lege electorala care sa prevada existenta a maxim 300 de alesi, aceasta n-ar trece de plen. Chiar sa moara reprezentantii PDL, UDMR, UNPR si cei ai minoritatilor de dragoste pentru Traian Basescu, in momentul cand Roberta Anastase le va imparti pistoale ca sa-si traga un glont in cap vor descoperi ca nu au permis de port-arma.
Referendumul ii obliga moral, insa nu aceasta insusire ii caracterizeaza. Si ma intreb daca nu cumva, in fata unor asemenea situatii, n-ar merita sa redeschidem discutia despre votul cenzitar. Nu vreau ca bunicutul meu, trecut de 90 de ani, sa stampileze din nou Uniunea Bulgarilor din Romania n
