Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte astăzi pe Sfântul Ierarh Nicolae, făcător de minuni, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Născut la sfârşitul secolului al treilea în localitatea Patara din Lichia, Asia Mică, părinţii săi, Teofan şi Nona, erau buni creştini, cu o stare socială închegată. Unchiul său era episcop, astfel că Sfântul Nicolae a fost crescut cu bună credinţă şi dragoste pentru Dumnezeu. A rămas orfan în adolescenţă – când părinţii săi au murit răpuşi de o molimă care făcea ravagii – şi, cu toate că se afla la o vârstă fragedă, Nicolae avea o cultură deosebită şi o înţelepciune robustă. Sfântul Ierarh Nicolae a strălucit mai întâi prin vieţuire călugărească şi a fost făcut arhiereu, consacrându-şi viaţa slujirii lui Dumnezeu şi a semenilor săi. După ce episcopul de Mira s-a mutat la Domnul, poporul credincios, cunoscându-i viaţa sfântă, l-a rugat să primească treapta episcopală. Din smerenie, Sfântul Nicolae a refuzat. La sfatul Sfântului Metodie, Patriarhul Constantinopolului, a acceptat să fie hirotonit episcop. Sângeroşii împăraţi Diocleţian şi Maximilian au început prigonirea creştinilor, iar Sfântul Nicolae a fost victimă a persecuţiilor. A fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini, îndurând torturi cumplite. În anul 313, prin Edictul de la Mediolanum al Sfântului Împărat Constantin cel Mare, s-a restabilit pacea şi buna aşezare a bisericii. Sfântul Nicolae a continuat să apere Biserica lui Hristos, pălmuindu-l pe ereticul Arie, pentru necredinţă, la cel dintâi Sinod de la Niceea.
De-a lungul vieţii, Sfântul Ierarh Nicolae a făcut multe minuni. A salvat de la înec corăbierii care i-au cerut ajutorul în vacarmul unei furtuni, a izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Este socotit ocrotitorul marinarilor şi al celor aflaţi în călătorie. De asemenea, sunt cuno