- Politic - nr. 904 / 6 Decembrie, 2011 In timp ce premierul Emil Boc se lauda ca a "salvat Romania de la colaps”, printr-o ciudata coincidenta aflam si o alta stire: in jur de 800.000 de hectare din pamantul romanesc, al parintilor, mosilor si stramosilor nostri, o avutie nationala, se afla deja in mainile strainilor! Hectarul de pamant a fost vandut la preturi de nimic: intre unu si patru milioane de lei (vechi), in loc de echivalentul celor 15.000.000, prin alte parti europene. Cei mai grabiti, dupa ce s-a dat liber la cumparat pamant romanesc, au fost italienii, nemtii si, bineinteles, arabii. Si cand te gandesti ca, din cele peste noua milioane de hectare de pamant arabil din Romania, care ar putea hrani vreo 80 de milioane de oameni, produc, de-adevaratelea, doar trei-patru hectare! Pamantul sa-l pui pe paine, al Baraganului, odinioara "granarul Europei”, azi este, cat vezi cu ochii, pustiit, plin de ciulini de scaieti si balarii. Iar proprietarii abia asteapta sa-l vanda! Incat nu poti sa nu-l intrebi pe actualul ministru al Agriculturii: Incotro ne duci, domnule Valeriu Tabara? Nu spuneai, prin 1996, pe cand erai ministru din partea PUNR, ca pustiirea acestei avutii nationale este o crima? Chiar ai uitat? Unde-i grija, domnule prim-ministru Boc, domnule ministru Tabara, fata de aceasta tara, fata de pamantul mosilor si stramosilor nostri? Regele Decebal si-a ascuns aurul sub cursul unui rau – se spune –, pentru ca sa nu cada in mana ocupantului roman. Cneazul Menumorut i-a replicat solului regelui Arpad, trimis sa ceara ce nu se cuvine, asa cum reiese din cronica notarului anonim al regelui Bela: "Iara noi, nici din dragoste, nici de frica, nu dam din pamantul nostru, nici macar o palma de loc (...)”. Daca puternicii clipei de azi au dat si dau totul: petrolul, gazele, ROMTELECOM-ul, cimentul, aluminiul, padurile Romaniei, pana si aurul Rosiei Montane, de ce