Mijlocaşul român care a marcat cele mai multe goluri într-un sezon, 43 în ’88-’89, şi-a descoperit urmaşul la echipa naţională.
O discuţie cu Mateuţ se poartă mai mult la trecut. Asta şi pentru că prezentul e mai ofertant pentru cei apropiaţi decât pentru cei care strigau „Mateo" din tribune în anii '80. Mateuţ din 2011 a dispărut din fotbal de patru ani, joacă tenis de masă în curtea casei cu vecinii, îşi duce fata cea mică în fiecare zi la şcoală cu maşina şi îşi aşteaptă soţia de la serviciu cu plăcintă tocmai scoasă din cuptor. Şi fumează. Mult. Fiecare idee e însoţită de un fum adânc, ca un elan înaintea şutului cu dreptul. Şi amintirile vin. Frumoase, ca prietenia şi rivalitatea cu Hagi, care l-au însoţit toată cariera, debutul la 16 ani direct cu banderola pe braţ, Gheata de Aur şi cele 43 de goluri, dar şi triste. Cum i s-a chinuit mama în halda de zgură ca să-l facă fotbalist, cum a plâns după înfrângerea cu Irlanda de Nord, cum a privit de pe bancă Mondialul din Italia şi cum l-a ratat pe cel din SUA. Şi ultima, cel mai mare regret, imposibil de şters sau de întors: „nu m-a văzut şi tata cum joc fotbal. N-a apucat..."
„Adevărul": Ce face Mateuţ? A cam dispărut în ultimii ani din fotbalul românesc.
Dorin Mateuţ: A venit o perioadă în viaţa mea în care, pur şi simplu, m-am retras şi mi-am văzut de ale mele. N-am mai activat ca antrenor de când am fost dat afară după meciul lui Dinamo cu Marseille. Au trecut vreo patru ani... Tot am zis că o să merg cu Ando, el a plecat dintr-o parte în alta şi uite că nu m-am mai dus. Am avut şi nişte probleme de familie în ultima vreme...
Şi nu vă tentează să mai antrenaţi din nou?
Ba chiar vreau să mă întorc din iarna asta. Am şi licenţa Pro, aşa că sunt pregătit să revin. Şi mi-e dor să mai am şi eu activitate.
Secund sau principal?
Aş prefera cu Ando dacă semnează cu cineva, ar fi