O vreme am fost tentat să-l iau pe ministrul de interne Traian Igaş drept un clovn de duzină, ajuns prin hazard într-una din cele mai importante funcţii în stat. Mi se părea că până şi pălăria de bufon a regelui, grad superior, i-ar cădea pe nas acestui personaj anost, cu studii târzii şi aproximative, “branconând” prin limba română şi socotind versurile lui Topârceanu (“Cri, cri, cri, toamnă gri,/ Nu credeam c-o să mai vii”) ca fiind un... proverb, că de poet probabil că n-auzise.

După masacrarea iresponsabilă a sistemului de ordine şi linişte publică, după abuzul de a muta la Arad Ziua Naţională la 30 noiembrie, iată că ministrul recidivează, asumându-şi şi postând pe site un proiect de lege privind comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, proiect care conţine aberaţii şi agresiuni inimaginabile la adresa democraţiei. Ideea însăşi a comasării - preluată orbeşte de Igaş de la jupânii săi, nu gândită de el însuşi şi pe care ieri Coaliţia a decis că Guvernul o va impune prin angajarea răspunderii - contravine practicilor şi recomandărilor europene. Amestecă dezbaterile dintr-o comună referitoare la gardul casei parohiale ori la zugrăvirea primăriei cu chestiuni de ordin naţional, legislativ, într-un ghiveci menit să semene confuzie mai ales în electoratul rural, mai puţin informat şi format.

Proiectul Igaş conţine mai cu seamă prevederi menite să lase poarta larg deschisă fraudelor electorale. Ce altceva este diminuarea sancţiunilor pentru mita electorală, pentru votul multiplu etc, decât mărturisirea nerostită a Puterii de a influenţa prin manopere dolosive a votului şi de a fura alegerile? Sunt şi alte capcane, cum ar fi pragul alternativ de accedere în Parlament, ceea ce ar favoriza formaţiuni mai mici (inclusiv UDMR, aflată în primejdia de a rămâne pe dinafară), târâte la remorca PDL. Deja se fac jonglerii şi cu numărul populaţiei (date din