În ciuda accentuării turbulenţelor din Europa şi a temerilor cu privire la o eventuală dispariţie a monedei unice, preţul aurului per uncie a evoluat relativ constant într-un interval cuprins între 1600-1800 de dolari (sau 1200-1300 de euro).

Astfel, o viitoare explozie a preţului metalului preţios nu poate fi departe. Dacă Mario Draghi, preşedintele Băncii Central Europene, va accepta ca BCE să devină un cumpărător activ pe pieţele de obligaţiuni suverane, investitorii conservatori, în special cei din Germania şi Elveţia, ar putea declanşa un nou val de achiziţii. Iar o scurtă analiză a evoluţiilor metalului galben în timpul crizei datoriilor publice, ne arată şi de ce.

În timpul ultimilor ani de criză, piaţa a aurului a fost influenţată major în două rânduri, şi în ambele cazuri, cea care a făcut jocurile a fost Banca Centrală Europeană.

Prima oară în mai 2010, când liderii europeni au acceptat ca BCE să cumpere direct din piaţă obligaţiuni ale statelor cu datorie publică mare de la periferia zonei euro. În urma acelei decizii, aurul, denominat în euro, a crescut cu 11,5 % în luna mai, când a atins de asemenea un nou maxim şi în dolari.

Preţul aurului şi criza datoriilor suverane din Europa au mers mână în mână, şi al doilea moment important a fost în august anul acesta; Şi tot BCE a fost factorul declanşator, anunţând că va începe să cumpere obligaţiuni italiene şi spaniole.

Din nou, reacţia aurului a fost una spectaculoasă: preţul metalului galben a crescut cu 8.7 % în euro şi cu 7,8 % în dolari, în doar trei zile de la anunţul făcut de BCE.

Şi acestea nu sunt singurele elemente care arată că preţul aurului şi evoluţia crizei datoriilor publice au mers mână în mână. În trimestrul doi al anului 2010, când în evidenţele BCE s-au văzut achiziţiile de 75 de miliarde de dolari făcute în urma deciziei de a cumpăra obligaţiunile Greci