Lumea lipsită de disciplină a luxului pe care nu ni-l putem permite şi consumului fără măsură este pe cale de dispariţie; cel puţin acesta este mesajul pe care vor să îl transmită liderii mondiali în faţa problemelor cu care se confruntă zona euro. În spatele acestei imagini stă adevărul crud: stilul de viaţă cu care eram obişnuiţi în Europa, dominat de un sistem social mult prea extins (de faţadă, pentru că în realitate un număr tot mai mare de europeni - dar mai ales imigranţi veniţi pe vechiul continent din toate colţurile lumii, inclusiv din fostele ţări comuniste de la est - trăieşte la limita subzistenţei din cauza costurilor foarte mari) îşi trăieşte ultimii ani de viaţă. Un sis-tem în care vârsta de pensionare era de multe ori prea mică, în comparaţie cu numărul anilor de viaţă ai populaţiei, cu noua structură demografică şi beneficiile prea generoase oferite de sistemul politic social democrat care a deţinut puterea în multe ţări europene. Unii analişti s-au grăbit să afirme că vorbim despre moartea - sau măcar prăbuşirea - sistemului capitalist. Nicidecum; este doar o teorie pe placul simpatizanţilor modelului socialist, care au acceptat cu mare greutate dezintegrarea URSS şi a ţărilor comuniste. Totuşi, capitalis-mul social de faţadă trebuie abandonat sau oricum reformat din temelii.

În primul rând, este clar că ne confruntăm cu o problemă de management. Liderii politici împreună cu oamenii de afaceri importanţi au arestat avantajele capitalismului: competiţia deschisă, sistemul de preţuri şi alocare a resurselor determinate de mecanismul de piaţă, eficienţă maximă, în interesul propriu. Astfel, riscul asociat posibilităţii de câştig nelimitat a fost înlocuit cu riscul transferat societăţii, la nevoie. Alocarea de resurse a fost realizată tot mai mult pe criterii de prietenie, nu de eficienţă maximă iar statul a devenit (aşa cum era şi în sistemul c