Portarul giuleştean (32 de ani) vorbeşte despre viaţa sa personală, încearcă să desfiinţeze mitul că ar fi un dur, dar recunoaşte că s-ar fi apucat de box dacă n-ar fi reuşit ca fotbalist.

- Dani, va fi un interviu diferit, cum n-ai mai acordat pînă acum. Oricum, dacă te întrebăm prea mult despre Rapid ne vei spune că totul e frumos, că sînteţi un grup unit...

- Perfect, nu mă sperie. Abia aştept să aud întrebările!

- Cum îţi petreci timpul liber?

- Din păcate, n-am parte de prea mult. Dar, atunci cînd mi se iveşte ocazia, prefer să stau cu fetiţa mea. Ieşim afară, ne plimbăm, mîncăm, ne jucăm.

"Ce bine că nu existau calculatoarele!"

- Cum e tăticul Dani Coman?

- Nu vreau să mă laud, însă încerc să-i fac toate poftele fetiţei mele. Nu mişc în faţa ei, face ce vrea cu mine, ăsta e adevărul. Din nefericire, avem meciuri din trei în trei zile, cantonamente, e foarte greu să fii un fotbalist şi un părinte bun. Eu ştiu cît contează pentru un copil să aibă ambii părinţi alături de el şi d-asta, atunci cînd sînt liber, mă dedic total fetiţei.

- Cum a fost copilăria ta?

- Din fericire pentru noi, nu existau calculatoare! Mi se pare că un computer e un rău pentru un copil. Ne uităm cu toţii la puştii din ziua de azi şi observăm că nu ştiu să sară un gard, să se urce într-un copac sau să arunce o piatră. Noi făceam sport, respiram aer curat pentru că ieşeam afară, la joacă, în loc să stăm cu ochii într-un monitor. Toată lumea poate spune că, pe vremea noastră, copilăria era mult mai frumoasă!

- Robocop sau Spiderman, cum preferi? Ţi s-a spus în ambele feluri.

- (Zîmbeşte, dar răspunde repede, fără să se gîndească) Robocop, e un tip mai serios, n-am văzut desene animate cu el. Oricum, am evoluat. Comănilă, aşa cum mi se spunea pe cînd eram copil, a ajuns Robocop.

"Ultima oară a