„Vreau să cred că anunţul băncii centrale a Austriei privind reducerea fluxurilor de capital ori este o eroare, ori o neînţelegere a efectelor. Nu vrem să fim în situaţia de a le aduce aminte prietenilor europeni cât au condiţionat accesul României în UE de privatizarea sistemului bancar. Domnilor, aţi obţinut profituri uriaşe în România din 2000 până în 2009. Azi, dacă vă pregătiţi cumva să lăsaţi economia românească nefinanţată pe timp de criză, o vom considera ca un act lipsit de fair play în relaţia cu România... Sper că ţările care au in­trat mai târziu în UE nu vor fi puse în situaţia de a plăti lăcomia sistemelor bancare, imprudenţa şi lipsa de res­ponsabilitate de pe vremea când dă­deau credite cu buletinul.” Aproape că nu ar mai fi nimic de adăugat la aceste cuvinte rostite de preşedintele Băsescu!

Atâta doar că cele spuse, inclusiv despre presiunile occidentale inadmi­si­bile pentru înstrăinarea sistemului ban­car, n-au fost spuse încă acum câţiva ani! Se ştia ce efecte dramatice poţi resimţi când ajungi să depinzi integral de alţii! Şi de lăcomia unor bănci care nici măcar nu sunt ale tale şi care, tocmai nefiind ale tale, te pot lăsa cracă exact atunci când îţi este cel mai rău! De incriminat nu sunt însă decât acei români care au dat băncilor străine totul pe mână! Băncile străine nu sunt de incriminat: ele nu urmăreau decât profitul şi nu­mai profitul! Dezvoltarea Ro­mâniei nu este treaba lor! Ofici­a­li­za­rea mai de mult a acestor adevăruri poate ar fi oprit măcar contractarea îm­prumutului-mamut de la FMI pentru a înlocui în favoarea băncilor stră­ine din România finanţarea sistată tocmai de mamele lor din străinătate în contextul crizei. Şi acum, băncile străine îţi dau un picior în gură! Mai pe scurt spus: pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti!

Total condamnabilă este lipsa de reacţie promptă a guvernatorului Isărescu, cel