Se anunţă un adevărat maraton al discuţiilor şi negocierilor între politicienii din arcul opoziţiei şi puterea executivă pe tema cheltuirii banilor (puţini) ai bugetului de stat în 2012.

Incertitudinile care persistă, din nefericire, în Europa au prelungit exagerat de mult calculele bugetului. În fine, guvernul a decis să alcătuiască bugetul anului viitor pornind de la o creştere cu 2,1% a economiei. Prima variantă a bugetului, prezentată în urmă cu câteva săptămâni, oscila între o creştere a produsului intern brut cu 1,8% şi 2,3%.

A fost aleasă o cifră apropiată de varianta optimistă. Estimarea privind evoluţia economiei este esenţială în alcătuirea unui buget, deoarece îţi dă dimensiunea deficitului bugetar, această diferenţă negativă între cât încasează statul şi cât poate cheltui. Pentru a frâna entuziasmul cheltuielilor, guvernul şi-a stabilit o ţintă de deficit bugetar de 1,9% din produsul intern brut (PIB), poate exagerat de ambiţioasă. Deşi România se află în chingile severe ale procedurii de deficit excesiv, ca de altfel aproape toate ţările Uniunii Europene, ea ar fi putut ţinti nivelul maxim de 3% din economie.

Argumentele din spatele acestei prudenţe oarecum exagerate ar putea fi legate de dificultatea obţinerii unor împrumuturi pentru a finanţa un deficit mare, datorată atât conjuncturii din pieţele financiare internaţionale, cât şi faptului că băncile străine cu afaceri în România închid, pe rând, robinetele cu bani. Ceea ce nu va însemna neapărat că Trezoreria nu va găsi bani, ci că-i va cumpăra extrem de scump. Încorsetat în aceste repere extrem de riguroase, bugetul anului viitor lasă foarte puţin spaţiu cheltuielilor. Şi totuşi...

Parlamentarii din arcul opoziţiei aruncă peste 8.000 de săgeţi îndreptate spre acest buget subţirel. Un calcul distractiv arată că, dacă toate cele, să zicem, 8.000 de amendamente care vor fi