Întreaga zonă euro a intrat din nou în colimatorul agenţiilor de rating într-un moment în care Parisul şi Berlinul tocmai anunţă noi eforturi în vederea disciplinei bugetare iar planul de asanare financiară urmează să fie analizat în cadrul unui summit european. Sunt agenţiile de rating cu adevărat neliniştite de situaţia din Europa sau îşi dictează politica într-un mod din ce în ce mai brutal?

Să fie agenţia Standard & Poor’s surdă? Să nu fi auzit ea, luni, declaraţiile făcute de Angela Merkel şi de Nicolas Sarkozy în cadrul unei conferinţe de presă comune imediat după întîlnirea lor de Palatul Elysée de la Paris?

Pentru că tot ce au spus luni cancelara germană şi şeful statului francez era destinat tocmai să liniştească pieţele financiare şi agenţiile de rating, să le asigure că Europa are o viziune, un plan, un calendar pentru asumarea unor noi reforme şi deci pentru ieşirea din criză.

În mod normal, agenţiile de rating ar fi trebuit să reacţioneze pozitiv în faţa acestui nou angajament franco-german în direcţia disciplinei bugetare. Ori, s-a întîmplat exact contrariul.

Cele şase ţări ale zonei euro care dispun încă de nota maximă, AAA, primesc un avertisment, în frunte cu Germania şi cu Franţa, ca şi cum li s-ar arăta un cartonaş galben, pentru joc periculos, din partea unui arbitru vigilent la un meci de fotbal.

La prima întrebare formulată mai sus putem răspunde deci afirmativ. DA, agenţiile de notaţie sunt surde. Şi în plus sunt şi oarbe.

Ele nu numai că nu au auzit ceea ce s-a spus luni la Paris, dar nu au văzut nici cordialitatea cu care Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel au comunicat… Toate aceste semne de convergenţă, de unitate, de complicitate constructivă dintre Franţa şi Germania par să fi lăsat total indiferente agenţiile de rating. Care, de fapt, aud şi văd, însă numai ceea ce vor ele.

Ori, pentru a trece