Se arată ceea ce era deja uşor de bănuit: Euro a cauzat probleme, aşa cum era aşteptat, statele comunitare suferă deja de doi ani din cauza lor, iar politicienii se folosesc de acest paravan pentru a forţa o centralizare şi mai mare în interiorul Uniunii.
Viitorul sună bine: Drept de veto în chestiuni de bugete naţionale, mecanisme automate de sancţionare, cedare de suveranitate. Acestea sunt cuvintele cheie după care am putea căuta pe Google termenul de Uniune Fiscală. Până şi formularea „Statele Unite ale Europei” ne dă de înţeles că e vorba despre o construcţie politică obligatorie, cu caracter coercitiv, în care pedeapsa joacă un rol central.
Duse sunt vremurile în care Europa reprezenta o asociere liberă şi benevolă a ţărilor de pe bătrânul continent. În caz că vă făceaţi griji că perechea de vis franco-germană ar vrea să păstreze idealurile europene, liniştiţi-vă!, nu e cazul. O demonstrează şi planul înfiinţării unui post de super-comisar cu drepturi mai mari decât Parlamentul sau voinţa populaţiei.
Va fi un dictat al Bruxelles-ului, un regim tiranic de factură economică. Vor exista şoimi fiscali şi porumbei monetari care vor veghea la bunul mers al lucrurilor – cel puţin aşa promit noii euro-ornitologi. Dar asta nu va fi tot.
Chiar credeţi că vor lipsi încercările de a armoniza taxele şi impozitele? Că nu se va umbla la metodele de fixare a salariilor? Că nu se va vrea o armonizare a politicilor sociale? Şi ştiţi ce e mai rău? Faptul că toate aceste planuri sunt propuse de cei care au încălcat primii Tratatul de la Maastricht: Franţa şi Germania. Două ţări, doi lideri, toţi patru lipsiţi de legitimitate în context european. The Guardian: Vă vine să credeţi sau nu, Angela Merkel chiar are un plan de combatere a crizei Euro
Pe bună dreptate unii afirmă că o Uniune Fiscală nu este soluţia universală la problemele din zona Euro
