Electoral, dispariţia OTV ar atrage după sine dispariţia şefului ei din spaţiul public, implicit din garnitura de pretendenţi la poziţii politice.

Coborât de 1 Decembrie din ecranul neîncăpător al OTV în mijlocul electorarului, Dan Diaconescu şi-a etalat recuzita cu care ar putea cuceri sufragiile plebei: încălţările Vuitton, Bentley-ul, elicopterul şi aeronava, la nevoie şi iahtul. Cu agenţi electorali ca Elodia, Ogică, Zăvoranca la pachet cu mamiţica şi cu Pepe etc., partidul intitulat „al poporului“ a atins deja cote incredibile în sondajele IMAS, depăşind partide aflate de mult în arenă.

Teoriile despre influenţa televiziunii asupra electoratului stabilesc fără excepţie că nivelul de influenţă este mai redus decât credem. Un raport al CNA din 2004 pe această temă constată că „influenţa dezbaterilor politice asupra opiniei alegătorilor nu este una directă. Ea nu face decât să întărească convingerile preexistente ale alegătorilor“. Ce convingeri poate consolida OTV cu emisiunile-fluviu coborând discursul mediatic sub cota zero, pentru a susţine un partid avorton care promite 20 de măsuri absurde, neverosimile şi pentru copiii de clasa a doua? Televiziunea, spune acelaşi studiu al CNA, furnizează mai curând imagini simplificate, retuşate, decât fapte reale, raţionale. „Trăieşte senzaţional!“, îndeamnă sloganul OTV, adresându-se consumatorilor de iluzii prosteşti, celor care aşteaptă minuni şi sunt predispuşi să creadă că pică din cer câte 20.000 de euro, că se pot anula toate taxele şi impozitele, că se pot înfrupta din dividendele companiei „Averea Poporului“ sau se pot extazia la condamnările publice de demnitari pronunţate de un „Tribunal al Poporului“.

Legate ombilical, OTV şi partidul „întregului popor“ joacă la cacealma, mizând pe întâlnirea dintre mahalaua mediatică şi periferiile societăţii, pe cumulul de nemulţumire populară şi chefu