Mi se pare o uriaşă mizerie lauda de sine a Puterii că, de fapt, românii o duc mai bine decît vor să recunoască. Şi imaginile de pe la televiziuni că românul se înghesuie prin supermerketuri şi, în general, prin magazine sînt nişte ticăloşii. E adevărat, cîteva zeci de mii de oameni se înghesuie cu maşinile pe drumul dintre Bucureşti şi staţiunile montane. Tot cîteva zeci de mii de bucureşteni se duc prin hipermarketuri şi ies de acolo cu cărucioarele pline. Ceilalţi însă? Ca unul care umblă cu tramvaiul, metroul şi autobuzul şi are de-a face cu românul cu venituri medii vă pot spune următoarele:

Bucureşteanul obişnuit iese din hipermarket cu un cărucior aproape gol. Asta dacă intră, şi nu mai intră.

Cine are rate pe la bănci se împrumută de la prieteni, ca să le plătească. Iar prietenii care-i creditează îşi dau apoi cu pumnii în cap că au făcut-o.

Cine nu mai găseşte nici un prieten care să-l împrumute, fie că se îndatorează şi mai tare la bănci, prin reeşalonarea datoriei, fie că ia drumul caselor de amanet care, mai nou, primesc şi maşini şi electrocasnice, în afară de amaneturile tradiţionale – bijuterii, monede, ceasuri şi diverse alte obiecte preţioase.

Românul mediu a căzut în majoritatea cazurilor mult sub medie. Asta în timp ce românul bogat sau copiii săi aşteaptă să-şi primească Ferrari-ul plătit cu anticipaţie sau îşi comandă Bugatti, Maybach sau ce-i mai trăsneşte prin cap. Românul bogat se pişă pe bani. I-a cîştigat uşor, de cele mai multe ori din afaceri cu statul. Iar în spatele lui se află nici el nu mai ştie cîţi politicieni pe care i-a cumpărat.

Românul pe care-l observ eu e cel care începe să-şi facă probleme de la un leu şi care se mai uită cu respect la fosta bancnotă de 100.000 lei, chiar dacă acum nu mai face decît zece lei. Ăsta e românul pe capul căruia pică toate birurile şi de pe urma căruia cei cîţiva român