Experienţa de editorialist este una interesantă. A fost prima de acest fel pentru mine. Aş vrea însă să precizez că în decembrie anul trecut, când acceptasem să scriu pentru „Adevărul", mai întâi ca editorialist şi apoi ca istoric pentru rubrica „Arhivele Comunismului", avusesem o anumită experienţă în mass-media, contribuind doi ani de zile, săptămânal, pentru Radio „Europa Liberă", rubrica istoria trăită.

Acest lucru m-a ajutat foarte mult, de acolo prinsesem ce înseamnă să fii jurnalist şi anume să scrii pentru un public mai larg şi să încerci să te faci înţeles. Scriu de obicei despre probleme politice şi cred că 2/3 din contribuţiile mele modeste la înţelegerea realităţii politice de la noi se referă la partidele din AIE 2, dar şi, evident, la PCRM , fie că e vorba de acţiunile sau declaraţiile unui sau altui lider, la tentative de manipulare a opiniei publice şi, evident, la chestiunea nealegerii Preşedintelui Republicii Moldova.

Aş vrea să spun că niciodată nu mi s-a spus sau măcar făcut aluzie despre ce să scriu, ce temă să abordez. Am o libertate completă în alegerea subiectului şi interpretarea unui eveniment sau fenomen. Cititorii fideli ai „Adevărului" au observat deja că un editorialist susţine la un moment dat acţiunile unui partid, iar altul, a doua zi, critică foarte aspru acelaşi partid care a fost lăudat cu o zi înainte.

Acest lucru arată în mod clar că ziarul nostru este unul care îşi propune într-adevăr să informeze opinia publică, şi nu să susţină poziţia unui partid sau o anumită linie politică, aşa cum o fac unele ziare de la noi. Îmi place de asemenea că „Adevărul" pune accentul pe anchete - sociale, economice, politice, şi nu pe dezbateri interminabile despre un subiect anume zile în şir. Din acest punct de vedere, noi, editorialiştii, avem misiunea de a da şi o notă de atitudine ziarului, nu numai una de informare.

Uni