Comasarea alegerilor de anul viitor este poate cel mai mic dintre motivele pentru care recentul proiect zamislit de Traian Igas poate fi considerat o monstruozitate criminala pentru democratie.
Sigur ca sare in ochi comasarea, argumentata populist printr-o economie de 22 de milioane de euro. Democratia nu are pret si daca nu vom intelege rapid lucrul acesta riscam sa o pierdem. Iar harababura de buletine si cacofonia de discursuri electorale de toate felurile, inevitabila atunci cand amesteci mere cu pere ca doar tot fructe se numesc, va fi profund antidemocratica si cu doua efecte mai mult decat probabile: descurajarea multora dintre cei care poate ca ar fi mers la vot si rezultate total nereprezentative, deci irelevante. Costul acestei nebunii va fi in urmatorii 4 ani cu mult mai mare de 22 de milioane de euro.
Dar dincolo de aceasta prostie imensa, Traian Igas aseaza in proiect niste capcane cu iz de ticalosie. In primul rand asistam, practic, la desfiintarea fraudei electorale, care va mai putea duce la reluarea votului intr-o sectie doar daca "e de natura sa modifice atribuirea mandatelor". Adica sa furam acolo cateva voturi in fiecare sectie merge, nu se pune. Dar daca toate aceste minifraude nesanctionabile, insumate la nivel national, formeaza o mare frauda ce modifica rezultatul alegerilor? Cine va putea spune unde se termina frauda nevinovata si de unde incepe aceea grava? La 100 de voturi, la o mie, la o suta de mii?
Si tot prin minunatul sau proiect, Traian Igas da un nesperat imbold mitei electorale, al carei maximum de pedeapsa aproape se injumatateste, de la 5 la 3 ani. Asta desigur teoretic, caci inca n-am vazut pe nimeni cu dosar penal pentru asa fapta vitejeasca de campanie, desi multi au fost acuzati de-a lungul timpului ca umbla, prin Ilfov de exemplu, cu sacosele pline. Dar sa uitam trecutul, caci viitorul se a
