Oamenii de ştiinţă de la NASA şi de la Universitatea din Ohio au descoperit modul de formare al giganticului tsunami care a răvăşit Japonia în martie. Conform acestora, valul uriaş care a măturat ţărmul s-a format de fapt prin unirea a două valuri uriaşe, propulsate de cutremurul cu magnitudinea de nouă grade pe scara Mercalli.
Fenomenul extrem de rar a fost surprins de radarele NASA şi de către cele europene, iar aceştia spun că a fost o şansă la 10 milioane ca acest lucru să se întâmple.
Sateliţii au capturat două valuri care urmau să se unească în largul mării, viteza şi forţa lor formând un singur val uriaş, care a putut să circule pe o distanţă extrem de mare fără să piardă din putere.
Investigatorul principal, Y Tony Song, de la un laborator NASA din Pasadena (Statele Unite) a spus că „exista o şansă la 10 milioane ca acest lucru să se întâmple. Cercetătorii au bănuit de câţiva zeci de ani că aceste „tsunami-uri unite" ar fi fost responsabile pentru tsunami-ul care a omorât 200 de persoane în 1960 pe ţărmul Japoniei şi al statului american Hawaii".
De asemenea, oamenii de ştiinţă spun că efectul devastator al tsunami-ului a fost făcut şi din cauza faptului că lanţurile muntoase submarine au deviat valul iniţial şi l-au trimis în mai multe părţi. Cercetătorii spun că vor folosi aceste date pentru a putea face prognoze mai exacte asupra efectelor tsunami-urilor în viitor.
Dezastrul din Japonia a ucis 15.839 de persoane, iar 3.647 au fost date dispărute. De asemenea, au fost create 23 de milioane de tone de dărâmături, iar costul total a ajuns în momentul de faţă la peste 150 de miliarde de euro.