Lupta internă din PSD ne oferă mai multe indicii despre starea politică actuală a României şi despre politicianul român decât ne putem închipui. Să luăm în calcul următorul scenariu: să zicem că asistăm la un "timp" al exterminării politice în care se înfruntă Noul cu Vechiul.

"Noul" fiind personificat, în variantă social-democrată, de Victor Ponta (cum altfel?), care se vrea a fi promotorul unei respiraţii proaspete, brand-ul noii generaţii de politicieni, iar "Vechiul" fiind apanajul obsesiv şi primitiv al unor personaje tenebre precum Iliescu şi Năstase, care vieţuiesc politic la periferia gândirii moderne. Păstrându-ne în această logică, deducţia ce se impune de la sine ar fi aceea că actuala vânătoare de capete din PSD implică o "nobleţe": repunerea în drepturi morale a stângii româneşti (care o fi aia, habar n-am!) prin stârpirea de la temelie (temelia fiind Iliescu şi Năstase) a unei ordini a fantomelor paternaliste de factură comunistoidă, al căror mod de a face politică nu poate produce altceva decât un deficit de legitimitate. Sună mişto, nu? Numai că cine a avut curiozitatea să urmărească atent evoluţia tinerei generaţii de politicieni sau cine a avut ocazia de a lua contactul cu atmosfera mentalitară ce domneşte, de pildă, în rândul Tineretului Social-Democrat (şi nu numai!), ştie că a da crezare unui asemenea scenariu e o impardonabilă naivitate.

În opinia mea, aşa-zisul "Nou" este, în fapt şi în mare parte (a nu se uita: excepţiile există!), o replică mult mai cinică şi mult mai lacomă a "Vechiului". Fireşte, a nu se înţelege că, în cazul de faţă, "Vechiul" este câteodată uşă de biserică, căci nu este! Nici măcar câteodată! Să argumentez: orice este nou nu se poate isca decât din orice este vechi. Noua generaţie de politicieni s-a născut în plină democraţie, dar a fost crescută la sânul vechii generaţii de politicieni, care aparţi