Bancherii caută să atragă mai multe resurse de la companii şi plătesc dobânzi de până la 4% pe an la depozitele în euro în încercarea de a compensa pierderea sprijinului băncilor-mamă şi scumpirea finanţării externe.
Lupta pentru atragerea de depozite s-a concentrat până acum pe segmentul clienţilor individuali, dar băncile locale încearcă acum să-şi lărgească baza de resurse după ce pierderea sprijinului băncilor-mamă le-a prins cu un volum de depozite net inferior creditelor acordate.
"Resursele în valută sunt limitate şi de aceea vedem creşteri de dobânzi. Există un decalaj între volumul creditelor şi cel al depozitelor şi cred că reducerea acestui decalaj trebuie încurajată inclusiv prin politici fiscale. Creşterea economisirii a venit până acum din zona persoanelor fizice", comentează Lucian Anghel, economistul-şef al BCR.
Firmele aveau la sfârşitul lunii octombrie credite în valută cu o valoare cumulată de 16,7 miliarde de euro, în timp ce volumul depozitelor în devize străine ajungea la numai 4,6 miliarde de euro, potrivit datelor BNR. Depozitele în valută ale populaţiei au scăzut cu circa 18% în ultimul an.
Companiile preferă plasamentele lichide şi în plus nici băncile nu au încurajat până acum economisirea, dobânzile fiind ţinute la un nivel foarte jos până în această toamnă. Bancherii au semnalat însă o schimbare de direcţie în luna octombrie, când dobânda medie la depozitele în euro ale firmelor a sărit cu 0,65 puncte procentuale, până la 3% pe an.
Multe bănci plătesc însă dobânzi peste acest prag, mai ales pentru sumele atrase pe termen mai lung. Jucătorii de talie mică sau cei cu acţionariat local au şi cele mai generoase oferte.
De exemplu, italienii de la Intesa Sanpaolo plătesc 4% pe an la depozitele pe 12 luni, în timp ce ProCredit Bank, un jucător de talie mică specializat pe nişa afacerilor micro, îşi tent
