Ce poate fi mai drăguţ pe lumea asta decât un motan! Dacă are şi vocea lui Banderas e chiar ideal. În plus, bea numai lăptic, ce-i drept de la bar şi în păhărel precum shot-ul de Tequila (un fel de ţoi de pe la noi ), are nişte cizme de top şi o pălărie de muschetar. Cu pană cu tot.

Ştim bine că, de fapt, el a fost „extras" din „Shrek" asemenea grupurilor muzicale care, după o vreme, se dezbină şi cântă pe cont propriu. Sau rămân unic supravieţuitor precum Paul McCartney din Beatles... Dacă în engleză şi în română a putut rămâne varianta „Motanul Încălţat", după titlul basmului lui Charles Perrault, francezii, mai catolici decât Papa (gurile rele spun că ar fi fost o problemă de drepturi de autor), nu i-au putut spune în varianta dublată „Le Chat Botté" - Fără vreo legătură cu Bote-zatu nostru, ci „Le Chat Potté" pe care oricât l-aţi căuta voi în dicţionare n-o să daţi de el, pentru că e un termen inventat şi oarecum explicat, care înseamnă o mâţă din lumea interlopă.

Dacă în povestea originală, pisoiul e doar o moştenire care pare iniţial fără de valoare, în animaţia zilelor noastre e o felină descurcăreaţă, care visează de mult să pună mâna pe boabele de fasole fermecată, din care să încolţească un vrej, care să ducă până la cer, de unde să dea peste gâsca cu ouăle de aur. Ca să nu-şi atragă prea mulţi duşmani, în rândul posesorilor de mieunătoare, printre care criticii de cinema sunt dintre cei mai numeroşi, personajul cu adevărat negativ e Humpty-Dumpty, adică un Hopa-Mitică, un ou diabolic, a cărui mână dreaptă (ştiu că sună absurd) este o pisicuţă, o mâţă blândă care zgârie rău (toarce pe ecran cu vocea Salmei Hayek, cu care Banderas s-a mai întâlnit şi în „Desperado" sau „Frida" între altele), pentru o descriere mai exactă. Cei mai mari răufăcători sunt însă Jack & Gill, doi monştri de o urâţenie fără margini care mai vor să se şi înmulţească pe