Reprezentanţii UDMR îşi mai impun o dată punctul de vedere în coaliţie: comasarea alegerilor se va face doar dacă este menţinut actualul sistem electoral şi nu se reduce numărul de parlamentari. Cu alte cuvinte, la cum arată lucrurile acum, PDL îşi poate lua „adio" de la multdiscutata cifră de 300 de aleşi. Eşec ce va fi decontat electoral în 2012. În coaliţia la putere, principalul partid, ca număr de parlamentari, este PDL. Locul doi este ocupat de Uniunea lui Gabriel Oprea şi de-abia după aceea vine UDMR (are cu doi parlamentari mai puţin decât UNPR). Oricine priveşte însă cum se discută şi se decide în coaliţie poate rămâne cu impresia că UDMReste „vioara întâi". Aceasta pentru că Uniunea pare să stăpânească cel mai bine arta negocierii politice. Iar, uneori, reprezentanţii UDMR nici nu se mai chinuiesc să negocieze ceva: votează pur şi simplu după propriile interese, chiar dacă asta poate afecta serios imaginea coaliţiei (vezi cazul Mate Andras Levente-ANI).
Ce ar afecta câtuşi de puţin UDMR nu se face, iar pentru orice altceva se cere ceva la schimb. Ceva important, evident. Dacă UDMR nu a dorit reorganizarea administrativ-teritorială, ea nu se mai face, deşi liderii PDL şi preşedintele Traian Băsescu şi-au făcut din subiect, în vară, temă de campanie. Apoi, când a început să se vorbească despre revizuirea Constituţiei, primul obstacol ieşit în calea democrat-liberalilor au fost chiar partenerii de coaliţie, în condiţiile în care UDMR a formulat o serie de propuneri catalogate drept „aberante" chiar de preşedintele Traian Băsescu. Printre acestea, eliminarea sintagmei „stat naţional" din articolul 1 al Constituţiei. În plus, udemeriştii ar fi vrut să obţină de la PDL „garanţii constituţionale" că UDMR intră în Parlament.
Un caz mai recent în care UDMR a făcut, practic, cărţile în coaliţie l-a constituit alegerea preşedintelui Senatului.
