În PDL există trei blonde. În ordine alfabetică, Anastase, Udrea, Vass. În altă ordine…, ei bine, în altă ordine e cam greu să le pui.
Tustrele sunt aspirante la titlul de „favorita număru unu” şi fiecare are atuurile sale. Şefa Camerei Deputaţilor se pricepe să numere voturile ca nimeni altcineva. Întâia Turistă a ţării e tare-n Tabu-uri, când face pauză la construcţia de săli de sport la costuri de cinci ori peste ale vecinilor unguri şi la recondiţionarea monumentelor istorice cu polistiren. Iar marea consilieră a micului premier ştie să scadă: adeptă a soluţiei finale în cazul pensionarilor, VaSS i-ar scădea din buget pe toţi, dacă ar fi doar după ea. A vorbit, deschis, despre ideea sa ca pensiile publice să fie desfiinţate, înlocuite complet de cele private. Într-o atari situaţie, cei deja pensionaţi şi cei care ar urma să se pensioneze în următorii 20 de ani ar fi „pagube colaterale”, importantă fiind, nu-i aşa, echilibrarea cheltuielilor publice.
Ideea care o călăuzeşte în viaţă pe VaSS este strict contabilă şi, aparent, logică: cheltuim cât avem. E o idee împărtăşită de numeroşi colegi ai consilierei. Atât că, spre deosebire de unii dintre aceştia, VaSS nu are rezerve în a o aplica „la virgulă”, fără stres-uri legate de consecinţe, spunând chiar că cei care le au sunt „nişte tâmpiţi”…
Luni, ministrul Protecţiei Sociale din Italia a plâns când a trebuit să anunţe că pensiile, în afara celor mai mici de 900 de euro, nu vor mai fi indexate. Am consemnat acest incident, remarcând ceea ce este de domeniul evidenţei: că există o diferenţă netă de atitudine, faţă de populaţie, a noului guvern italian, condus de Mario Monti, atât în comparaţie cu predecesorul său, cât şi cu guvernarea de la Bucureşti.
Nu e nimeni absurd să le ceară politicienilor români să lăcrimeze pe umărul diverselor categorii pe care le lovesc cu „ajustări bugetare”. Dar,
