Suspendarea preşedintelui Traian Bă­­sescu, unicul punct clar con­turat de pe agenda politică a lui Victor Ponta şi Crin Anto­nescu, este adusă, din nou, în atenţia publică. Acţiunea nu este, însă, clamata alternati­vă la actuala Putere. Este doar o obsesie a celor doi, obo­sită şi obositoare, care evidenţiază imaturitate şi plafonare politică. Elementul de noutate este dat acum de apariţia a ceea ce pare, pentru fixaţia lor, o bulă de oxigen.

Demersul de suspendare a preşedintelui continuă în ciuda faptului că, în Par­lament, şansele de reuşită sunt apropiate de zero. Cel puţin, aşa pă­reau până marţi. Când s-a dovedit că lucrurile se pot schimba, func­ţie de inte­rese de grup, nicidecum funcţie de inte­resul public. Breşa s-a produs, temporar vor­­bind, între declaraţia lui Crin An­to­­nescu şi cea a lui Victor Ponta, pe tema suspen­dării. De­ter­minarea sesizabilă în discursul lui Victor Ponta, la câteva ore după speech-ul ne­hotărât al lui Crin Antonescu, pare să ducă spre ipoteza că această breşă poate fi percepută ca o speranţă de către liderii U.S.L. Dar pentru ca hazar­da­rea lor să nu se sfârşească, din nou, penibil, cei doi iau în calcul strângerea a 5,2 mi­lioane de sem­nături pentru susţinerea suspen­dării din func­ţie a lui Traian Băsescu, pe care o cata­lo­ghează ca fiind “un obiectiv mai ambi­ţios decât voturile din Parlament”. Luni la prânz, întrebat dacă U.S.L. va strânge semnături pen­tru sus­pen­dare, Crin An­to­nescu era echivoc. Nu a indicat un ter­men de­finit, declarând că acest lucru se va face când se va considera că e ne­ce­sar. După 24 de ore, Victor Ponta proclama necesitatea demersului şi dădea şi termenul de aplicare – anul 2012.

Care este, însă, breşa pe care liderii U.S.L. par să viseze să o fructifice pen­tru a-şi hrăni obsesia? Marţi, în şedinţa Co­­misiilor Juridice din Parlament, cu concur­sul parlamentarilor U.D.