- Istoric - nr. 905 / 7 Decembrie, 2011 Necrologul obrazniciei "Necrologistii” n-au uitat sa avertizeze ca inhumarea va avea loc la 14 septembrie 1940, ca oficierea Parastasului va avea loc in Parlamentul de la Budapesta, iar discursurile funerare vor fi tinute de contele Teleky, primul-ministru, si de catre ministrul de externe Csaky. Continea si un text-sentinta: "Transilvanie! Chiar si pana acum ai fost a noastra, si a noastra vei ramane in veci”. Ce n-au anticipat "creatorii” necrologului Romaniei Mari, e faptul ca "discursantii”, contele Teleki Pál si ministrul de externe, sighisoreanul Csáki István, isi pregateau ei singuri sfarsitul. Teleki avea deja pistolul si gloantele pentru a-si incerca rezistenta craniului, iar Csáki István, al doilea "erou” de la Viena, tragea sa moara, amandoi reintalnindu-se de Revelionul anului 1941, dincolo, in iadul celor care n-au prea facut fapte demne pe pamant, cat au trait! Obraznicie. Sfidare. Dispret. Xenofobie. Batosenie. Aroganta. Infierbantare criminala... Si nici n-a fost asteptata ziua de 14 septembrie, cum prevedea tragicul si nedreptul Diktat de la Viena! Crimele au inceput cu aproape o saptamana mai repede, cu lectii temeinic invatate in cei 22 de ani de educatie salbaticantiromaneasca. Terorism extrem! Fara ca vreodata "cinstita” justitie, in urma "bravelor si temeinicelor” cercetari intreprinse, sa dea alt raspuns decat... "faptasi neidentificati”. Fara a uita si raspunsul clasic, in care era invocata starea de emotie, care a declansat tulburarea sufletelor maghiarimii, urmata de reactii "firesti”. Da, crime firesti! Dreptul ca "emotia” ungurilor sa duca la lichidarea vietii romanilor. A zecilor de mii... Iar intrebarea e cu atat mai chinuitoare, cu atat mai mult, cu cat "cuceritorii” au marsaluit in voie in tot teritoriul cedat, precum si-a dorit, cu atata fermitate, amiralul Horthy. Fara a intampina absolut ni