Riscul de ţară, determinat de lipsa finanţării şi de lichiditatea redusă a pieţei imobiliare, împiedică investitorii instituţionali să îşi împrospăteze portofoliile acumulate înainte de criză

Marile corporaţii imobiliare de talia CA Immo, ING, General Electric, Natixis sau Valad, susţinute de bănci, fonduri de pensii sau companii de asigurări, au fost considerate, la începutul prăbuşirii sectorului imobiliar, drept salvatorii pieţei româneşti. Prezenţa activă a acestor investitori conferă stabilitate şi reprezintă un semn de maturitate pentru orice piaţă, în condiţiile în care aceste companii urmăresc investiţii pe termen lung. Primul val de criză, declanşat în 2008, a schimbat radical atitudinea investitorilor de calibru, iar prudenţa maximă cu care acţionează a însemnat intrarea în hibernare şi conservarea portofoliilor dobândite.

O parte din companiile-fanion, precum ING, au reuşit să îşi reducă activitatea locală la minimum, ajutate de faptul că expunerea lor pe România nu era foarte mare. În 2010, ING Real Estate, una dintre cele mai puternice companii imobiliare din lume, a desfiinţat divizia de investiţii din România, iar la începutul acestui an a vândut toate operaţiunile desfăşurate de această divize la nivel global americanilor de la CB Richard Ellis. Olandezii mai au în România doar centrul comercial Felicia din Iaşi, achiziţionat încă din 2007 cu 40 de milioane de euro.

Tranzacţii blocate

Cei care nu au reuşit să se retragă de pe piaţă, din cauza portofoliilor care atârnau mult prea greu în balanţa contabilă, au apelat la varianta fuziunii. Este cazul Europolis, divizia de dezvoltare imobiliară a Volksbank. Austriecii şi-au unit forţele, la începutul acestui an, cu CA Immo, un alt investitor cu proprietăţi scumpe în portofoliul local. Rezultatul fuziunii este un colos cu active de 444 de milioane de euro numai în România, o po