„Ciolănarii“ Revoluţiei fac tot posibilul pentru a arunca momentul decembrie 1989 într-o zonă întunecată, greţoasă, mizerabilă.
Milioane de români curaţi, care au înfruntat dictatura lui Ceauşescu şi au luptat cu „teroriştii" lui Iliescu, sunt umiliţi de profitori fără ruşine, care fac din Revoluţie o afacere personală. Nimeni n-a reuşit să compromită ideea de Revoluţie mai eficient decât „revoluţionarul numărul 1", Ion Iliescu! Nimeni n-a compromis imaginea revoluţionarilor mai temeinic decât „ciolănarii", creaţia unor legi clocite de acelaşi Iliescu!
„Ciolănarii" - care nu sunt nici răniţi, nici urmaşi de eroi-martiri - spun că renta lunară li se cuvine, pentru că a fost stabilită, în 2004, prin lege votată de Parlamentul României, instituţia supremă a democraţiei române. Tot Parlamentul, în varianta 2011, a stabilit recent că în 2012 nu vor mai fi acordate indemnizaţii de revoluţionar pentru cei 16.000 de cetăţeni încadraţi la categoria „luptători remarcaţi pentru merite deosebite". Dar nu e bine! Acum, Parlamentul nu mai e instituţia supremă a democraţiei române! Când ne bagă în traistă, Parlamentul e bun, patriot, respectabil; când - în numele unei majorităţi covârşitoare a românilor - decide că este indecent să plătim „participarea la Revoluţie", Parlamentul devine trădător, hoţ, antinaţional.
Am văzut ieri, în Piaţa Universităţii, câţiva inşi care ameninţau cu „sacrificiul suprem" pentru „dreptate şi libertate". Dacă în 1989 au ieşit în stradă cu gând curat, rău trebuie să-i fi pocit aceşti 22 de ani, în care marile idealuri s-au transformat în ecuaţii cinice: libertate = privilegii, dreptate = indemnizaţie.
Am revăzut lista deputaţilor care, luna trecută, au decis ca indemnizaţia de revoluţionar să nu fie plătită şi în 2012 „luptătorilor remarcaţi pentru fapte deosebite". În favoarea iniţiativei Guvernului au votat 100 de deputaţi de l
