Simone Baulez a venit la întâlnirea pe care am fixat-o în faţa Ambasadei României de la Paris fără să întârzie nici un minut. O doamnă îmbrăcată în haine de culoare închisă, cu părul alb tuns scurt, ochi albaştri şi ochelari cu ramă vălurată. În februarie 1998, madame Baulez descoperea într-o pivniţă o comoară: 37 de caiete scrise de mâna lui Emil Cioran. Timp de şase ani a băut ceaiul de pe vraful de caiete pe care nu-i venea să le deschidă, pentru că auzise că Cioran e deprimant. În martie 2011, după un proces cu Cancelaria Universităţilor din Paris, caietele se întorceau la Simone Baulez, dar nu pentru mult timp. În august, anul acesta, Eleonora Cioran, cumnata scriitorului, îşi cere drepturile, aşa că manuscrisele se întorc în seif, până la decizia justiţiei.
Am ajuns la cafenea şi am scos reportofonul. La fel a făcut şi Simone Baulez, iar, pentru că nu ştia cum funcţionează reportofonul digital, m-a rugat să-i traduc instrucţiunile care se găseau în cartea tehnică în română, dar nu şi în franceză. Apoi mi-a povestit despre ziua în care a descoperit manuscrisele lui Cioran. "Am fost mandatată de «commissaires priseurs» Ribeyre şi Baron să debarasez un apartament din Place de l’Odéon, ne-am dat întâlnire acolo şi am intrat în apartament. Cum erau o mulţime de lucruri acolo, multe cărţi pe etajere, am zis: «Va fi "opération blanche", conţinutul plăteşte munca!». Era o perioadă în care, în Paris, erau o mulţime de atentate, iar Poliţia controla camioanele ce staţionau. De aceea, am spus că am nevoie de o hârtie prin care să se spună că sunt autorizată să debarasez acest apartament. Mi s-a răspuns: «Nu vă faceţi griji, domnul Boué, fratele lui Simone Boué vă va face o scrisoare prin care vă dă autorizaţia să debarasaţi». Am primit această scrisoare a doua zi şi am păstrat-o, iar asta mi-a salvat viaţa în această poveste."
După ce a l
