S-a scris destul de mult despre importanţa summitului de la sfârşitul săptămânii, o întâlnire crucială pentru viitorul euro. Experţii şi-au făcut treaba propunând soluţii concrete pentru restaurarea încrederii pieţelor financiare în economiile Zonei Euro. Probabil că pachetul optim ce va fi adoptat va cuprinde angajamentul privind reforma Tratatelor UE, în sensul consolidării mecanismelor de supraveghere şi sancţionare legate de derapajele bugetare, stabilirea controlului încrucişat şi al dreptului de veto al CE asupra bugetelor naţionale, crearea Ministerului de Finanţe la nivelul Zonei Euro şi stabilirea rolului BCE ca împrumutător de ultimă instanţă în cazul ţărilor solvabile din punctul de vedere al datoriei publice, dar nelichide temporar. Aş mai adăuga aici crearea unei Federaţii Bancare Europene, care să supervizeze/ reglementeze/impună măsuri prudenţiale unitare pentru întreg sistemul bancar la nivel european. Plus un sistem centralizat de asigurare a depozitelor bancare la nivel european.

Măsurile anunţate până acum de cuplul Merkel – Sarkozy ţin mai degrabă de partea instituţională, de modificarea tratatelor s.a. Sunt măsuri care arată angajament dar sunt inconsistente în raport cu timpul. Se pot realiza în aproximativ 4 ani conform opiniei experţilor.

Zona Euro şi pieţele financiare – extrem de nervoase – vor totuşi soluţii concrete, care să rezolve problema într-un timp scurt. De exemplu, anunţul privind crearea Ministerului de Finanţe la nivelul UE, care să aibă putere de taxare de până la 2% din PIBul UE, care să stabilească gradul în care o ţară este insolventă sau doar lichidă, să emită euroobligaţiuni pentru a ajuta o ţară membră ce se confruntă cu probleme temporare de lichiditate (dar este solvabilă) să se împrumute la dobânzi sustenabile s.a. Plus anuntul BCE că va folosi resursele nelimitate de care dispune pentru a finanţa ţările