Este sponsor al partidului în plină campanie electorală. În funcţie de “cotizaţie” i se promite un locuşor călduţ. La un moment dat partidul îl răsplăteşte: îl numeşte în funcţie la o campanie/societate/regie autonomă pentru serviciile din campanie.

Odată ajuns în fotoliu de manager, sponsorul, uneori, neavând nicio tagenţă cu domeniul în care activează societatea pe care trebuie să o conducă începe documentarea: cu cine are încheiate contracte societatea, pe unde se scurg banii, cine fură mai mult. O perioadă scurtă se fereşte să iasă în faţa opiniei publice, argumentând prin faptul că trebuie să vadă situaţia reală din companie.

Cam asta este, pe scurt, povestea cu numirile în funcţia de director general la societăţile de stat. Este adevărat şi faptul că această practică este cunoscută în România, dar mai interesantă este performanţa înregistrată de noul manager: îi concediază pe oamenii fostului director, pentru a-şi angaja rubedeniile lui, anulează unele contracte, atribuie altele, că doar este stăpân. Acest lucru continuă până când supără pe cineva din partid sau până când buzunarul nu-i mai permite să contribuie îndeajuns la puşculiţă, pentru că mai cresc şi pretenţiile. Unii reuşesc prin abilităţile lor să rămână în fruntea societăţii chiar şi dacă se schimbă guvernul, ministrul etc.

Un exemplu în acest sens este directorul general de la combinatul chimic Oltchim. Domnul Roibu este şef la combinat de peste 20 de ani, reuşind să treacă cu brio peste multe "furtuni". Nu am în intenţie să dezbat în această opinie cât de performant este managementul făcut de domnul Roibu, dar se pare că în sfârşit ceea ce presa a scos la iveală în ultimul an nu a rămas fără ecou. În decursul zilei de astăzi s-ar putea decide înlocuirea “baronului” din Vâlcea din fruntea societăţii, al cărei proces de privatizare începe uşor să se mişte. @N_