Thomas Richards este urmaşul spiritual al marelui regizor polonez Jerzy Grotowski, cel ce a revoluţionat teatrul secolului XX. De curând, Richards s-a aflat la Bucureşti, unde, în cadrul Festivalului „Viaţa e frumoasă", a susţinut o serie de de reprezentaţii cu spectacolul-experiment „The Living Room" şi un workshop prin care a „instruit" un grup de artişti români.

Laboratorul lui de lucru intitulat „Workcenter of Jerzy Grotowski and Thomas Richards" este situat în Italia, la Pontedera, unde formează actori în spiritul maestrului său. Thomas Richards lucrează la un spectacol ani de zile, decantându-l, „fierbându-l" la foc mic, scoţând aurul curat din el şi lustruindu-l în timp, ca pe o bijuterie preţioasă, tranformând astfel teatrul într-o alchimie complicată. La spectacolul „The Living Room", a primit doar un număr restrâns de spectatori, care însă trebuiau să intre în convenţie încă dinainte de a veni la teatru. Ei erau chemaţi în calitate de musafiri în „sufrageria" mobilată cu grijă în subsolul Teatrului Odeon, să aducă, aşa cum face omul când se duce într-o vizită, nişte prăjituri şi ceva de băut şi să se comporte ca nişte invitaţi cuminţi, stând la un ceai şi la o şuetă cu gazdele, care, în mijlocul murmurului paşnic, se scuturau de banalitatea existenţei casnice şi începeau să cânte şi să rostească formule ritualice şi magice, devenind, din simple gazde şi actori, adevăraţi şamani. Viaţa întreagă era sublimată în câteva cuvinte onomatopeice, iar actul artistic se transforma practic într-un soi de descântec, iar publicul era hipnotizat şi purtat parcă în alte lumi. Făceai o călătorie în Africa, ajungând în mijlocul triburilor, stând pur şi simplu pe scaun şi privind actorii. Senzaţia că ai participat la un ceremonial sau la o slujbă de exorcizare a fost întărită de sentimentul de bine de la final. Cântecele, dansurile şi poemele au încetat la