Fusei şi eu la Istorie, dar nu ocupai nimic. De fapt, asemănările cu Occupy au fost minimale. Ceea ce nu înseamnă că cele întîmplate acolo nu ar trebui să ne preocupe pe toţi!

Mai întîi, trebuie să precizez că, dacă iniţiativa acestei revolte (modestă, timidă, confuză...) a aparţinut unor studenţi (puţini), evenimentul ca atare, care a ajuns să aibă o anumită vizibilitate, este, într-o proporţie covîrşitoare, opera autorităţilor. Să trimiţi în Piaţa Universităţii, la oră de vîrf, jandarmi şi „mascaţi“ să îmbrîncească studenţi şi să pipăie profesori prin buzunare în căutare de nu se poate şti ce, totul sub privirile trecătorilor care începuseră să se adune intrigaţi în jurul intrării la Facultatea de Istorie, dovedeşte o teribilă lipsă de tact. Şi a fost cea mai bună publicitate pe care şi-ar fi putut-o imagina cei cîţiva lideri în cele mai extravagante vise ale lor. Chiar şi cei mai rezervaţi studenţi s-au indignat (pe bună dreptate!), şi chiar dacă nu ar fi avut altă raţiune, tot li s-a furnizat pe tavă un motiv de revoltă.

În ce a constat însă „revolta“?

DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Risipă fericită! Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertulEa poate fi bagatelizată uşor şi, mai ales, poate fi demontată cu uşurinţă. „Revendicările“ au fost confuze şi improvizate, infantile, atunci cînd nu au fost de-a dreptul teribiliste, prost formulate, chiar şi cînd erau întemeiate. La scurt timp, au devenit şi contradictorii, diferite facţiuni revendicîndu-şi dreptul exclusiv de a reprezenta „masele“ şi asaltînd media cu mai multe „comunicate“, şi ele contradictorii.

Mult zgomot pentru nimic? O simplă furtună într-un pahar cu apă?

Da, se poate spune şi aşa, dacă ne referim doar la mizele explicite şi la impactul direct. Dar aceasta ar însemna să nu vezi pădurea din cauza copacilor. Şi ar presupune o anumit