Vreo douăzeci de pensionari din Botoşani au găsit o metodă instructivă, dar şi "periculoasă" de a-şi petrece timpul liber. Instructivă pentru că sportul minţii le menţine conştiinţa trează şi periculoasă pentru că o dată pătrunşi de acest microb nimic nu mai contează.Vezi povestea lor
"Aleea şahiştilor" din Parcul Eminescu, aşa cum o mai numesc botoşănenii este scena unor adevărate campionate. De când municipalitatea a montat mesele de şah, în 1993 la cererea iubitorilor acestui sport, acestea nu au dus lipsă de protagonişti.
De mulţi ani, de prea mulţi, şahiştii din parc nu au avut un debut de decembrie atât de călduros. Vremea ţine cu pasiunea lor şi nu pierd nicio clipă. De la primele ore ale dimineţii, oamenii îşi îndeasă în buzunar punguţele cu piese şi pleacă la ântâlnirea cu adversarii.
Ionică Postelnicu este unul dintre veterani. Joacă în parc de circa 40 de ani, de când era tânăr şi neliniştit. Lăsa familia cu grijile gospodăreşti şi petrecea fiecare minut liber luptându-se cu adversarii pe tabla de şah. " De când eram muncitor la Electroconrtact am început să vin aici. Din 1957 nu am mai prins aşa căldură în decembrie şi atunci a fost epidemie de poliomelită. Pentru noi este bine, că nu ne fugăreşte de aici, dar nu-i bine pentru sănătate.Şahul este viaţa mea, de multe ori era să mă lase femeia când eram tineri că veneam aici în parc să îi bat pe colegi" a spus nea Ionică de 72 de ani. Vasile Păduraru are cam aceeaşi vârstă şi se laudă că este cel mai abil şahist de pe alee.
Vezi foto cu şahiştii pensionari
"Eu sunt singurul din oraş care reuşesc să scot de pe tablă turnul adversarului din 3 mişcări, din şapte dau mat. Sunt aici de 37 de ani şi de dimineaţă până seara aici m găseşte cineva. Vine nevasta cu mâncare că acasă ajung noaptea" a spus şi el.
Nici intemperiile, nici gura nevestelor nu-i determină
