Guvernul a dat de înțeles că e dispus să treacă legea electorală prin care alegerile locale și cele generale vor fi comasate prin procedura asumării răspunderii. În replică, Opoziția amenință cu demisia în bloc din Parlament. În sprijinul comasării, Puterea a invocat reducerea cheltuielilor cu alegerile. Și au dreptate, însă nu atât la cheltuielile bugetare se referă, nu la protejarea buzunarului cetățeanului de rând le e gândul, ci la propriul buzunar.

La nivel bugetar, economia e echivalentă cu un tun dat la construirea unui stadion din bani publici, la cât s-a ”pierdut” prin diferite acte și documente la construirea unei centuri de ocolire a unui oraș ceva mai mare din România ori în facturile umflate a 10 kilometri de autostradă (poate și mai puțin). La nivel de partide obținerea fondurilor necesare pentru acoperirea a două runde de alegeri reprezintă, însă, cu adevărat o problemă. Mai ales dacă previziunile arată că șansele de a te ”conserva” la putere sunt minime. Într-o astfel de situație cine să te ”crediteze” în speranța că-și va recupera ”investiția” după alegeri? Acesta e primul ”argument” pragmatic.

Al doilea se referă la prelungirea cu jumătate de an a mandatului aleșilor actuali. Să luăm cazul primarului suspendat al Clujului, Sorin Apostu. Ce s-ar mai fi întâmplat dacă mandatul lui s-ar fi prelungit cu jumătate de an? Timp de jumătate de an ar fi decontat în plus benzină suficientă pentru a parcurge câte 600 de kilometri/lunar. În vară ar fi încasat o nouă rundă de taxe de protecție de la vânzătorii de pepeni din Dăbuleni. Tot în vară, o firmă care a câștigat ceva licitație la Primărie i-ar fi asigurat un concediu în Dubai ori în mai știu eu ce destinație exotică. Iar soția lui ar mai fi avut parte de câteva ședințe de shopping la vreun magazin din mall plătite, la fel, de o altă firmă care a câștigat o licitație publică. Acesta e al doi