Deşi întâmpinat în primă instanţă cu încredere de pieţe şi de liderii marilor economii ale lumii, planului anticriză Merkel - Sarkozy i s-au găsit rapid punctele vulnerabile.
Planul pare mai degrabă că a fost conceput pentru prevenirea unor crize viitoare, ceea ce sugerează că Germania şi Franţa se vor baza, până când viziunea lor prinde forme palpabile, pe BCE să finanţeze la nevoie ţările cu probleme precum Italia şi Spania, scrie The Guardian.
De asemenea, având în vedere că modificarea tratatului UE cerută de Germania şi Franţa presupune îngrădirea suveranităţii statelor, cel puţin la nivel bugetar, sunt şanse mari ca unele ţări să nu accepte.
Totodată, planul de salvare trece cu vederea o problemă extrem de importantă pentru UE şi zona euro, stimularea unei economii care se îndreaptă cu paşi rapizi spre recesiune. Liderii europeni cred că prin reducerea deficitelor bugetare vor recâştiga încrederea pieţelor, vor atrage investitorii pentru finanţarea guvernelor şi a afacerilor şi vor construi o cale durabilă spre creştere economică.
Economistul Paul Krugman numeşte "austeritate expansionistă" această idee care este foarte populară printre miniştrii europeni de finanţe deşi nu există dovezi că funcţionează, notează postul american de televiziune CNBC. Reducerea cheltuielilor guvernamentale şi majorarea taxelor pentru reducerea deficitului bugetar încetineşte creşterea economică, ceea ce înseamnă că economia scade odată cu cheltuielile, rezultatul teoretic fiind creşterea deficitului.
Strategia franco-germană lasă neacoperită problema crizei Greciei, stat aflat pe marginea prăpastiei financiare, şi cea a recapitalizării băncilor din zona euro, care au nevoie de 200 de miliarde de euro pentru a face faţă crizei, potrivit estimărilor FMI.
Deşi întâmpinat în primă instanţă cu încredere de pieţe şi de liderii marilor economii ale lumi
