- Istoric - nr. 906 / 8 Decembrie, 2011 Necrologul obrazniciei Cine poate uita tragedia de la Diosig - Bihor? Aici, traiau 250 de familii de romani, cu peste 750 de suflete. Era 4 septembrie 1940... "Invazia” urma sa se produca doar a doua zi. Ungurii lui Horthy erau insa grabiti... Armata Romana isi incepuse retragerea, ramanand in zona doar pichetul de graniceri romani, cu 10-15 soldati, sub comanda locotenentului Dumitru Lazar, care urma sa predea pichetul granicerilor unguri, conform conventiei. Un individ, Erdélyi Hatyi, a pregatit insa in cel mai mic amanunt primirea cotropitorilor: cine trebuie omorat, cine trebuie expulzat, ce averi trebuie confiscate, informatiile lui fiind transmise in fiecare noapte, dincolo de granita. O grupare paramilitara si soldati unguri au deschis focul asupra granicerilor romani. Au cazut sergentii Gheorghe Nitu si Gheorghe Tamas, caporalii Pavel Mocanu si Iuliu Moldovan, fruntasul Stefan Herna si soldatul Vasile Balan. Locotenentul Dumitru Lazar, grav ranit, a fost transportat la spitalul din Debretin, unde a murit. L-au impuscat si pe Ion Pop, din Diosig, pentru ca i-a dat o cana de apa acestui muribund. Toti romanii au fost evacuati in Romania, dupa ce au fost obligati sa semneze ca ei cer plecarea. Dupa batai si schingiuiri, a urmat jaful. Apoi imbarcarea in tren: "Kifelé bûdõsoláh!” ("Afara, valah imputit!”). La Leghia, langa Cluj, primarul Kerekes Dán n-a pactizat cu organizatorii "Garzii Nationale Unguresti”, care au rupt ordonantele romanesti si au dinamitat statuia lui Avram Iancu. Urmarea: el, Kerekes Márton, Ferenc Albert, Fazekas Kerekes István si sotia, considerati periculosi pentru atitudinea lor filo-romaneasca, au intrat in vizorul prefectului de Cluj, care a cerut pretorului plasei Nadasel, sa-i schimbe din Consiliul Comunal Leghia. Intr-o alta zona, in Maramures, la Sapanta, pe malul Tisei, taranii au fost batu