Legendara neutralitate elveţiană provoacă uneori blocaje paradoxale, aproape absurde. Un nou premiu literar care urmează să fie decernat începînd cu 2013 suscită deja dezbateri şi agitaţie printre intelectuali. Neutralitatea e, în această ecuaţie, sinonimă reprezentativităţii şi corectitudinii politice. Despre ce e vorba? Despre multilingvism. În ţara asta mică se vorbesc patru limbi: germana (în cea mai mare parte a teritoriului), franceza (în vest şi sud-vest), italiana (în Ticino) şi retoromana, în două dialecte principale (în Engadin). Teoretic, programa şcolară (diferită de la un canton la altul) îi obligă pe elveţieni să înveţe cel puţin două limbi dintre cele vorbite în Confederaţie; însă, foarte adesea, limba de lucru între instituţiile cantonale din zone diferite este engleza. Pe de o parte, elveţienii ţin la acest multilingvism, care le reflectă istoria şi dimensiunea multiculturală. Însă apărarea acestei specificităţi e uneori atît de dificilă, încît eforturile devin, văzute din afară, ridicole.
DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILBCantoanele şi Confederaţia oferă anual zeci de premii, burse, subvenţii etc. pentru scriitori. Fiecare instituţie (cantonală sau federală) îşi defineşte priorităţile şi premiază/subvenţionează în funcţie de propriile criterii. Premiul Elveţian pentru Carte – decernat de Asociaţia Editorilor şi Librarilor împreună cu Tîrgul de Carte de la Basel – e, poate, premiul cel mai rîvnit: laureatul dobîndeşte imediat vizibilitate mediatică iar vînzările cărţilor sale cresc exponenţial. Premiantul e cel mai adesea din regiunea germană sau, dacă nu, atunci cartea sa a fost deja tradusă în această limbă. Fiind privilegiată filiera germanofilă, sînt dezavantajaţi (ba chiar trecuţi cu vederea) autorii din celelalte regiuni. Mai există,
