- Cultural - nr. 906 / 8 Decembrie, 2011 Gimi e numele cu care i se adreseaza prietenii si colegii lui GIngulescu MIhai. Acum, cand e deja pensionar – dar un pensionar activ, debordand de energie, fantezie si pofta de creatie, capabil inca de realizari artistice majore – unii dintre cei tineri ii spun, cu dragoste si respect, Nea Gimi. Si el surade, usor nostalgic, rememorand parca timpul care a trecut... Eu il cunosc de 49 de ani, de cand am venit amandoi la Targu-Mures pentru a ctitori, alaturi de alti cativa "nebuni frumosi”, cum ar fi spus Fanus Neagu, teatrul romanesc din acest oras. Si de atunci am ramas alaturi, la bune si la rele, sprijinindu-ne sau (uneori) ciondanindu-ne, dar mereu respectandu-ne, si iubind impreuna, mai presus de orice, Teatrul (cel cu T mare), pe care l-am slujit amandoi cu abnegatie. Prin talent, cultura, seriozitate, disciplina, daruire, putere de munca, Gimi a devenit, de la bun inceput, unul din stalpii de sustinere ai sectiei romane a Teatrului din Targu-Mures. A intruchipat pana acum 144 de personaje extrem de diferite, dintre care cel putin 50 au fost principale, in piese importante. Oricine i-a urmarit cariera si-a putut da seama ca actorul Mihai Gingulescu are o profunda forta dramatica (pe care nu o duce insa niciodata spre melodrama), dar si extraordinare resurse de comedie si de grotesc (pe care le controleaza atent sa nu alunece in poante ieftine si de prost gust). Imbinand in mod fericit trairea profunda a sentimentelor cu capacitatea de analiza cerebrala, Gimi isi construieste fiecare personaj cu migala, cu luciditate, sondand adanc in psihologia lui, stabilind precis relatiile pe care le are cu celelalte personaje ale piesei, cautand si gasind – in felul si ritmul de a vorbi, in mimica, in gesturi, in atitudinea corporala, in miscari – formele de manifestare cele mai adecvate, pe care le umple apoi cu trairile sincere, f