Summit-ului european care începe joi seară la Bruxelles, şi de la care toată lumea aşteaptă decizii curajoase şi decisive, a fost prefaţat de numeroase declaraţii alarmiste, precum şi de o întîlnire, la Marsilia, a 12 şefi de stat şi de guvern. Pe un ton grav, preşedintele Franţei a declarat chiar că Europa nu va avea o “a doua şansă” în vederea instituirii unei guvernanţe economice. Au mai fost “summit-uri cruciale” dar parcă acesta este mai “crucial” decît altele.

Într-adevăr, după febrilitatea care emană din culisele diplomaţiei şi mai ales dacă ţinem cont de ceea ce a spus joi Nicolas Sarkozy ar trebui să deducem că momentul este grav.

De fapt, toată lumea pare să-şi fi pierdut răbdarea în faţa încetinelii cu care acţionează europenii. Băncile se simt fragile, pieţele financiare sunt “nervoase” iar agenţiile de raiting au lansat un adevărat ultimatum în direcţia Europei.

Statele Unite, Rusia şi China sunt neliniştite că o eventuală recesiune în zona euro le-ar putea afecta direct iar popoarele Europei sunt exasperate din cauza planurilor de austeritate succesive şi a lipsei de perspectivă.

“Casa arde iar locatarii încearcă să descifreze instrucţiunile de stingere a incendiului” – iată cum sintetizează unii comentatori, cu o ironie disperată, modul în care se ocupă liderii europeni de viitorul Uniunii. Imaginea are o anumită pregnanţă, trebuie să recunoaştem.

Cînd ştim cît de greu se modifică un tratat european şi prin cîte faze de validare trece acest mecanism nu trebuie să ne mirăm că partenerii Europei nu-şi exprimă de loc euforia în faţa acestei perspective.

Chiar dacă Franţa şi Germania au pledat în ultimul timp pentru modificarea tratatelor în vigoare şi au avansat luna martie 2012 pentru concretizarea acestui proces, nu de aici aşteaptă restul lumii soluţia miracol. Avertismente de la Marsilia

Joi, la Marsilia