Fugind din calea turcilor acum 700 de ani, din Dalmaţia, Herţegovina, Slovenia şi Bosnia, slavii s-au stabilit lîngă Munţii Aninei. Astăzi, echipele lor de ligile 4 şi 5 joacă în nocturnă, au autocare moderne şi aduc la meciuri chiar şi o mie de oameni
Şi pentru ei e un mister. Din secolul XIII, numărul lor rămîne aproape acelaşi, deşi mulţi s-au întors la Croaţia-mamă ori s-au pierdut prin Timişoara. De sute de ani cantonaţi în doar două comune, între Reşiţa şi Anina, vorbind o croată care sfidează arhaic ce se vorbeşte la Zagreb. Îndîrjiţi şi evlavioşi, dintotdeauna catolici între sîrbii şi românii ortodocşi.
Nocturnă şi teren săpat în munte
Ai noştri le spun cîrşoveni, caraşoveni sau cotcoreţi. Pentru sîrbi sînt karaşovani. În felul lor aspru şi hîtru, pe care l-au imprimat adînc locurilor, ei se declară "croaţi, croaţi şi doar asta". Lupac, Clocotici, Rafnic, Vodnic. Arhitectura de piatră a caselor intrată definitiv în chipurile oamenilor. "Dobra vecer" şoptit în amurg pe uliţele din Caraşova, Nermed şi Iabalcea. Steagul alb, roşu şi albastru al Hrvatska.
"Sînt extrem de orgolioşi, dar asta i-a împins la lucruri extraordinare. Ei trăiesc fotbalul cu adevărat!", îmi spune surîzînd jurnalistul Florin Ştiube, un bihorean îndrăgostit de basmul croat al acestor locuri. Iar poveştile uimitoare încep să se desfăşoare. Voinţa Lupac luptă să promoveze în Liga 3, dar joacă deja în nocturnă. Croaţia Clocotici e condusă de un preot catolic care a săpat în munte terenul de fotbal, devenit, alături de cel de antrenament, stadion eparhial. Caraşova, cu vreo două mii de suflete, are două echipe în Liga 4, toţi fotbaliştii de la Starigrad Karasevo fiind absolvenţi de facultate!
"Decît birt sau droghează, mai bine sport"
Sînt primii la fair-play şi evită să justifice ceea ce li se pare firesc: "Decît birt sau droghează, sport! Fotbal! M
