Dacă nu ştiţi răspunsul la această întrebare, nu este cazul să vă îngrijoraţi prea tare. În afară de cei circa un miliard de vorbitori nativi ai limbii chineze şi de cîteva zeci de mii de specialişti şi cunoscători ocazionali ai limbii mandarine, nimeni pe lumea aceasta nu ştie! Exact ca şi dumneavoastră, nici eu nu mi-am făcut prea mari griji din cauza acestei găuri semnificative din cultura mea. Pînă mai ieri, însă! Mai precis, pînă ce atît de originala presă din România mi-a pus sub ochi două ştiri care m-au transformat temporar în stană de piatră. Una ne lumina asupra faptului că un general chinez, numele nu are nicio importanţă, (doar n-o să-mi spuneţi că ştiţi să-l deosebiţi pe Wu de Chu!) a declarat oficial, de-acolo, din... uniforma lui de general, că armata Popularei Republici Chineze este gata să apere Iranul în eventualitatea unui atac mişelesc asupra sa. Ba, pe undeva, printr-un subsol de pagină, zăcea o notă din care reieşea că s-au pregătit deja şi nişte manevre navale ale forţelor chineze prin apropierea ameninţatelor coaste ale islamicei republici. Cealaltă ştire, cu poză cu tot, ne aducea la cunoştinţă că nimeni altul decît Preşedintele Chinei a cerut armatei să fie gata de război!
Vrem nu vrem, lăsăm gluma de o parte şi ne întrebăm serios dacă prelungita criză iraniană are capacitatea să genereze un conflict cald, de proporţii, care să antreneze cîţiva din marii jucători ai politicii mondiale - SUA, China, Rusia - ori chiar pe toţi. În ce constă criza iraniană, este uşor de explicat. Într-un singur lucru: în apropierea momentului în care regimul politic de la Teheran, promotor oficial al celui mai feroce, angajat şi virulent anti-americanism, anti-semitism şi anti-occidentalism, se pregăteşte să intre în posesia unei capacităţi nucleare de tip militar. Pe scurt, încărcături nucleare şi rachete purtătoare capabile să lovească nu numai Israelul,
